Deşi despre creştinarea spaţiului dintre Dunăre şi Marea Neagră există indicii încă din perioada romano-bizantină (secolele IV-VI), pentru secolele VII - X nu dispunem de informaţii exacte despre organizarea bisericească a acestei zone. Dacă după recucerirea zonei Dunării de Jos de către Imperiul Bizantin în anul 971, sursele despre organizarea ecleziastică devin mai clare pentru nordul Dobrogei, lăcaşurile de cult din sudul acestei regiuni sunt reprezentate printr-un "orizont al aşezămintelor monahale rupestre", specifice secolelor IX-X. Acest fenomen se regăseşte într-o suită de aşezăminte monahale (bisericuţe, chilii, cavouri, galerii) săpate în stâncă ori în cretă, în câteva puncte ale provinciei istorice Dobrogea, respectiv la Murfatlar-Basarabi, Dumbrăveni, cât şi pe văile Kanaghiol şi Suha-Reka, în zona Caliacrei şi Varnei. În afara complexelor monastice, există şi o serie de refugii monahale ce respectă acelaşi tipic constructiv şi de amplasare, cum ar fi peştera-refugiu de la Casian, pe valea râului Casimcea, peştera "la Izvor" de la Cheia şi cariera de la Aliman.
Dintre toate monumentele rupestre existente pe teritoriul Dobrogei, unul dintre cele mai spectaculoase şi mai complexe (datorită materialului în care este săpat, creta) este cel de la Murfatlar-Basarabi. Descoperit în 1957, monumentul a reprezentat o provocare continuă pentru cei implicaţi în cunoaşterea sa. Cercetările efectuate în perioada 1957-1962, prin eforturile reunite ale Institutului de Arheologie şi ale Direcţiei Monumentelor Istorice, de un colectiv compus în principal din arheologul Ion Barnea şi arhitectul Virgil Bilciurescu, au acoperit o suprafaţă de circa 200 x 50 m (neepuizând zona), conducând la descoperirea pe dealul Tibişir a unui complex reprezentat atât de cariera de cretă care a furnizat materia primă pentru ridicarea "valului de piatră" pe o anumită porţiune, cât şi de aşezământul monahal care a funcţionat în interiorul ei.
Cu acest prilej aniversar - anul acesta împlinindu-se 50 de ani de la descoperirea monumentului - expoziţia îşi propune readucerea în prim plan a acestui ansamblu unic, dar şi a problemelor sale particulare de conservare, precum şi prezentarea de noi date de interes cu privire la fenomenul monastic de la Murfatlar-Basarabi şi din Dobrogea istorică.