| |
Atunci când
vorbim de antropologie, trebuie să ştim exact la ce ne referim.
Se pare că trebuie să facem o anumită selecţie, neputând
să acoperim toate sensurile cu care a circulat acest termen în
timp şi spaţiu, în diferite epoci şi în diferite
şcoli naţionale.
În cele ce urmeazã ne vom ocupa de antropologia
fizicã (în particular de paleoantropologie),
adesea denumitã “antropologie biologicã”,
care studiazã mecanismele evoluţiei biologice,
moştenirea genetică, adaptabilitatea umană şi
variabilitatea, primatologia (antropologii fizici studiază
şi o serie de specii de primate înrudite cu omul,
nu numai pe Homo sapiens) şi înregistrările
fosile ale evoluţiei omului.
|
|
 |
În cadrul antropologiei fizice deosebim paleoantropologia (care
are multiple tangenţe cu anatomia comparată, cu embriologia,
genetica, arheologia ş.a), morfoantropologia, fizioantropologia,
eredoantropologia, antropodemografia.
 |
|
Antropologia
fizică, încearcă să răspundă la întrebarea "De ce recuperăm
şi studiem scheletele şi oasele disparate din
săpăturile arheologice? Ce informaţii putem obţine,
pentru a merita să tulburăm spaţiile considerate sacre
care i se atribuie omului după moarte?", formulată de mulţi
"non-antropologi" (şi uneori chiar de către arheologi),
dând o imagine cât mai completă a cercetării antropologice
în general. Câteva motive pentru care se studiază fragmente
osteologice umane sunt:
- constituie
evidenţa pentru studiul omului fosil;
- reprezintă
baza clasificărilor rasiale în preistorie;
- fac
obiectul comparaţiei biologice dintre oamenii preistorici
şi descendenţii care trăiesc în prezent;
- reprezintă
mărturiile modelelor de înmormântare, reprezentând dovada
viziunii asupra lumii şi culturii societăţilor
preistorice studiate;
|
- formează
sursa majoră de informaţie referitoare la bolile
din vechime şi foarte des ne oferă indicii importante
cu privire la cauzele care au dus la moartea indivizilor
preistorici;
- urmăreşte
determinarea pe cât posibil a sexului şi vârstei,
aceşti parametrii constituind obiectul de studiu
al antropodemografiei (paleodemografiei) care furnizează
informaţii referitoare la natalitate, mortalitate,
speranţa de viaţă, etc;
- adesea
ne ajută să identificăm cazuri de omucidere.
|
 |
Studiul evoluţiei
filogenetice a omului este în esenţă imposibil dacă oasele
sunt eliminate ca sursă de informaţie. În ultimele decenii,
rezultatele privitoare la credinţa într-o existenţă
după moarte, care au fost obţinute pe baza cercetărilor sistematice
şi îndelungate, realizate de echipe puternice şi având
caracter pluri şi/sau interdisciplinar (geologi, arheologi,
antropologi, arheozoologi, palinologi, antracologi, carpologi,
etc.), au avut darul să acopere multe lacune care persistau atât
în filogeneza cât şi evoluţia spirituală a omului.
Rezultatele obţinute în urma expertizelor antropologice,
reprezintă un instrument valoros, care furnizează date deosebit
de importante pentru cercetarea pluri şi/sau interdisciplinară,
imaginea asupra oricărei culturi nefiind completă fără informaţiile
oferite de morminte.
|
|
