Aplicaţii ale micromorfologiei în arheologie

Principalele probleme la care încearcã sã rãspundã analiza micromorfologicã sunt:

• care sunt materialele de construcţie utilizate pentru realizarea locuinţelor şi vetrelor, care este sursa sedimentelor utilizate şi care este modul de preparare al acestor materiale;
• în ce relaţie se aflã tipul de material utilizat cu funcţionalitatea fiecãrui element din cadrul structurilor arheologice (perete, podea, lutuialã pe perete sau pe podea);
• cum poate fi apreciat ritmul de amenajare al acestor structuri;
  
  

  Cuverturã vegetalã arsã pe podeaua unei locuinţe din tell-ul de la Hîrşova. Secţiune micromorfologicã, lãţime imagine 6 cm. (Foto: C. Haitã)

  Podele, lutuieli şi niveluri ocupaţionale într-o locuinţã neincendiatã din tell-ul de la Hîrşova. Secţiune micromorfologicã, lãţime imagine 6 cm. (Foto: C. Haitã)

  
  
• care sunt activitãţile umane pe care le putem pune în evidenţã în cadrul sitului;
• în ce mãsurã este posibilã identificarea, în cadrul spaţiului locuit, a zonelor cu utilizare specificã şi aprecierea nivelului de structurare a spaţiului;
• care este relaţia dintre diferite tipuri de amenajare a spaţiului şi activitãţile umane desfãşurate în fiecare zonã.

Analiza micromorfologicã a sedimentelor şi solurilor din context arheologic poate aduce informaţii ce pot fi considerate astfel:

• date asupra funcţionalitãţii, rolului şi evoluţiei structurilor realizate de cãtre om
• date privind mecanismele de acumulare a sedimentelor, determinate în mod direct sau indirect de utilizarea şi abandonul structurilor
• date asupra mediului, îndeosebi în caracterizarea acumulãrilor naturale şi a solurilor recente, cu evoluţie naturalã sau utilizate în scop agricol.