| |
Eşantionarea
micromorfologică
Strategia de eşantionare dimensiunile secţiunilor subţiri
depind de obiectivele studiului (Courty et al., 1989) şi
poate fi:
- selectivă,
când sunt eşantionate anumite unităţi sedimentare,
în scopul de a înţelege o situaţie cu caracter particular;
- sistematică,
atunci când se eşantionează o întreagă succesiune stratigrafică,
în scopul înţelegerii evoluţiei cronostratigrafice.
| |
Prelevarea
unui fragment de perete dintr-o locuinţă distrusă prin incendiere.
(Foto: D. Popovici) |
|
Eşantionarea
micromorfologică a unei succesiuni stratigrafice. (Foto:
C. Haită) |
|
Analiza
microscopică
Caracteristicile
sedimentare ce sunt observate la nivel microscopic sunt, în linii
generale, aceleaşi cu cele considerate pentru descrierea
de teren: textura, microstructura, porozitatea, natura constituenţilor,
gradul de compactare şi omogenitatea.
Descrierea microscopică se face prin observarea tuturor acestor
caracteristici la diferite grade de detaliu:
- studiul
la lupă binoculară, care permite caracterizarea
texturii, microstructurii, porozităţii şi omogenităţii;
- studiul
microscopic cu mărire mică, ce permite caracterizarea
microstructurii, naturii constituenţilor, omogenităţii
şi porozității fracţiei fine;
- studiul
microscopic cu mărire ridicată, care permite observaţii
de detaliu asupra constituenţilor (mineralogie, natură
chimică, structura internă).
Studiul unităţilor
sedimentare permite recunoaşterea faciesurilor, elaborarea
unei tipologii şi interpretarea unităţilor sedimentare
în termenii mecanismelor de formare. Un facies sedimentar poate
fi definit ca o sumă de caractere diagnostice ce poate fi atribuită
unei anumite interpretări asupra modului de formare. Tipologia de
faciesuri sedimentare are rolul de a ierarhiza acţiunile corelate
sau izolate ale factorilor de formare antropici şi naturali.
Acest lucru face posibilă decelarea activităţilor umane din
cadrul sitului şi a condiţiilor de mediu.
|
|
