Vedere a fundaţiei grânarului, pe latura nordică, dinspre exterior. Jalonul are gradaţie de 25 cm.

Acesta este segmentul de zid cel mai bine conservat din cercetările ultimelor 5 campanii. Se păstrează 3 asize din elevaţie, realizată din piatră de carieră relativ mare, cu lungimea de 20-25 cm, de grosimi variabile, dar cu compensaţii care dau zidului un aspect relativ regulat, cu aliniere de asiză care poate fi urmărită. Pe profilul din dreapta se vede linia de mortar care marchează nivelul de călcare. Pe profilul din stânga se zăreşte, chiar dacă mai dificil, datorită unghiului, nivelul de incendiu (lemn ars) peste care este construit grânarul de piatră; aceste urme se zăresc inclusiv pe pietrele din fundaţie, unde arsura a ajuns în timpul săpării tranşeului de fundaţie, mai ales pe asizele inferioare.

Fundaţia este adâncă de 0.85 m (ca şi cea a Principiei, aşa cum a fost constatată pe latura de sud) şi respectă regulile generale: două asize seci, următoarele fiind înecate în mortar de bună calitate şi relativ uniform.

Contrafortul are, în plan, la nivelul de călcare, 60 x 60 cm. Fundaţia însă are formă de trunchi de piramidă, cu baza inferioară mai largă (cu cca. 10 cm), asigurând un sprijin lateral eficient.

Este singurul loc de pe S.3 unde nivelul de călcare al ansamblului Principia-horreum a putut fi documentat fără dubiu. Concluzia este una destul de neplăcută: arheologii care ne-au precedat au sapat mult sub nivelul de construcţie al edificiilor de piatră , probabil urmărind nivele de călcare mai vechi, în cautare de material arheologic (şi doar atât! Florescu nu a văzut nimic din aceste nivele). Ceea ce mai poate fi surprins în zona centrală a castrului, în cele mai fericite cazuri, sunt cele 3 asize inferioare ale fundaţiei! Situaţia pune sub semnul întrebării chiar posibilitatea de a mai documenta fazele anterioare, de lemn, având în vedere că nu toate fundaţiile erau, cu necesitate, atât de adânci.