S.3, carourile 18-19, vedere spre malul răsăritean. Altar care a funcţionat în N.2. A fost amenajat pe un pat de pietre, fiind reamenajat în mai multe rânduri, inclusiv prin adăugarea unor "banchete" de lut pe marginile de sud şi vest. Au identificate mai multe niveluri de foc organizat, fiind surprinse nu numai mai multe nivele, dar şi nuclee de ardere distinctă. Complexul avea o margine de lut, vizibilă pe câţiva centimetri pe ambele părţi; marginea interioară, arsă, a fost nivelată la reorganizarea zonei, fiind găsită fragmentar în umplutură; ea era însoţită şi de un schelet de lemn, semnalat indirect de fragmentele de tencuială. Altarul a fost organizat exact în mijlocul drumului care asigura legătura între Via Principalis şi Via Quintana. Legătura la nivelul de pietriş al drumului este mai bine vizibilă în stânga. Deasupra complexului se văd următoarele niveluri de organizare a drumului, care au suferit tasări tocmai datorită existenţei acestei gropi, astupate superficial.