Muzeul National de Istorie a Romaniei

Explorarea subterană preliminară a sectorului minier Păru Carpeni, Roşia Montană, a pus în evidenţă în toamna anului 2004 o sală cu resturi de lemn care sugerau posibila existenţă a unui echipament mai complex. Reluarea cercetărilor arheologice miniere în a doua jumătate a lunii mai a acestui an a confirmat ipoteza de lucru, respectiv că este vorba de un sistem antic de evacuare a apelor de mină prin intermediul unei roti hidraulice.

O primă datare radiocarbon (izotop ¹⁴C) a acestei instalaţii de drenare a apelor de mină (pe o probă prelevată dintr-o scândură de brad) - efectuată la laboratorul Archéolabs din Franţa - indică intervalul de timp 40 BC - 220 AD, care în urma calibrării corespunde perioadei secolelor I-II p. Chr. Tinând cont că această datare indică vârsta tăierii arborelui, este evident faptul că roata de lemn a fost realizată în cursul secolului al II-lea.

Descoperirea in situ a rotii hidraulice de la Roşia Montană din sectorul Păru-Carpeni este prima de acest gen dupa cele similare, cunoscute în sudul peninsulei Iberice (în situri miniere antice din Spania si Portugalia) de la începutul secolului XX.

Hărţi şi documente geologice privind Roşia Montană din primii ani ai secolulului al XIX-lea, menţionau un ax şi două pale din lemn, considerându-le componente ale unei roţi hidraulice prin analogie cu obiecte similare cunoscute la acea dată. Obiectele amintite fuseseră descoperite întâmplător la Roşia Montană în cursul secolului al XIX-lea fără a se cunoste exact locul descoperirii. În prezent, axul şi cele două pale sunt expuse la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Săpăturile arheologice miniere preventive aflate în desfăşurare în perimetrul minier Paru Carpeni au pus în evidenţă întreg esafodajul de piese din lemn ce servea pentru protejarea roţii hidraulice, cât si componentele principale ale roţii. Dintre acestea lipseşte doar axul roţii hidraulice. Au fost descoperite patru pale din lemn, identice cu cele expuse în muzeul din Alba Iulia, şi prin analogie putem avansa ipoteza conform cărei axul acestei roţi ar putea fi cel expus în Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia.

Roata hidraulică de la Păru Carpeni a avut rolul de drenare a apelor de mină din acest sector subteran antic. Principiul ei de funcţionare presupune existenţa mai multor astfel de dispozitive de lemn, care asigurau împreună ridicarea apelor de mină pe o înălţime suficient de mare pentru a permite continuarea activităţii miniere sub nivelul pânzei freatice. Apele de mină erau dirijate spre această roată printr-o galerie inferioară, roata ridicând apa pe o înălţime de aproximativ 3,80 m şi de aici, prin intermediul unui canal de lemn şi a unei galerii superioare apa era dirijată mai departe spre o altă sală cu o roată hidraulică. Roata hidraulică descoperită se gaseşte la cca. 30 m sub nivelul actual al văii Roşiei şi reprezintă o roată intermediară în cadrul unui sistem de drenare a apelor de mină din care au fost deja puse în evidenţă trei sălii cu roţi hidraulice, două dintre acestea fiind în curs de cercetare. Perimetrul minier Păru Carpeni se găseşte într-o zonă care are statut de zonă de rezervaţie arheologică în cadrul proiectului minier de la Roşia Montană.

Confirmarea ipotezei referitoare la existenţa roţii hidraulice de lemn de la Păru Carpeni, Roşia Montană, a fost realizată la începutul lunii iunie 2005, în contextul cercetărilor de arheologie minieră preventivă. Aceste cercetări de arheologie minieră sunt conduse de dr. Béatrice Cauuet, cercetător CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), UTAH (Unité Toulousaine d’Archeologie et d’Histoire), Universitatea Toulouse “Le Mirail”, Franţa, în cadrul Programului Naţional de Cercetare a Patrimoniului de la Roşia Montană, coordonat de Muzeul Naţional de Istorie a României. Descoperirea a fost comunicată autorităţilor competente. La revenirea în România a dr. Béatrice Cauuet, după o absenţă de aproximativ trei săptămâni şi după obţinerea ultimelor confirmări de ordin ştiinţific această descoperire excepţionala este astăzi adusă la cunoştinţa publicului larg şi a specialiştilor.

În prezent au fost luate de către specialişti măsurile necesare pentru protejarea descoperirii, piesele de lemn fiind supuse unor tratamente specifice de conservare primară. În viitor va fi nevoie de un program mai amplu de stabilizare a pieselor de lemn care va permite conservarea definitivă şi punerea lor în valoare.