Media
A trecut şi DACIA AVGVSTI PROVINCIA... Din punctul de vedere al organizatorilor - foarte bine. Presa - Of, presa mea - a reflectat şi ea, în stilul inconfundabil, ceea ce a lucit mai tare, iar opinia publică a rămas la ideea că Muzeul Naţional de Istorie a sărbatorit devenirea Daciei în provincie romană doar cu mult circ şi puţină pâine. Pentru că ar fi prea multe obiecţii de făcut, ne vom abţine de a nominaliza. Dar iată o întâmplare: o jună reporteriţă (cum altfel?) de la o televiziune de mare audienţă insista pe treptele muzeului că vrea un "direct" cu legionarii, deşi nu-şi programase ploile (mă rog..., soarele din armură) exact cum ar fi fost de dorit. Insistă, insistă, ne dă programul peste cap, intră în direct, cam peste jumătate de oră, şi spune, fără să clipească: "Stimaţi telespectatori! Mă aflu în faţa Muzeului Naţional de Artă...". Bine că totuşi nu a spus "Palatului regal", că se supăra şi Ministerul Comunicaţiilor (şi rămânea between jobs)...
Un cotidian cu pretenţii de responsabilitate aduce pe prima pagină o fotografie mare, cât la o primire prezidenţială, cu făloşii legionari, peste care depune un banc pe care editorul şef l-a auzit în copilărie. Dacă-i banc - banc să fie, Pişta, şi poate că unii dintre noi îl uitaseră. Dar apoi apare "informaţia": cu această ocazie, deci, Muzeul Naţional de Istorie ar fi achiziţionat o copie în mărime naturală a Columnei lui Traian. Respectiva copie este însă pe acelaşi loc - în Lapidarium-ul muzeului - cam de pe vremea bancului cu Pişta, de la începutul anilor 70. Şi noi ne-am adus aminte de un banc: că nu ar fi chiar aşa rău să ai Alzheimer, fiindcă în fiecare zi afli lucruri noi...
Acelaşi reporter (?) adaugă un comentariu acid, despre "figuranţii" unguri (ca şi cum noi nu am avea destui figuranţi, care şomează...), ca despre un... banc prost al organizatorilor (nu scăpăm de bancuri, zona de excelenţă a românului). Pentru informarea domniei sale, trebuie să precizăm că cetăţenii maghiari care au venit să defileze pe Calea Victoriei fac parte dintr-o asociaţie culturală, sau, hai să spunem "club" din categoria "hobby", şi că nu sunt figuranţi de meserie, ci avocaţi, medici şi oameni de afaceri (care iau pânea de la gură necăjiţilor fără rol). Hobby-ul lor este armata romană, armamentul, tactica şi strategia militară, dar şi viata cea de toate zilele (poate aţi observat şi nişte "figuranţi" în costume romane "civile"; costumele erau tot ale ungurilor, nu de la Buftea...). Acelaşi reporter de primă pagină îşi exprima nedumerirea faţă de cei care "vin să ne înveţe", fără drept, ce şi cum. E drept, ei nu vorbesc o limbă romanică, dar sunt parte a civilizaţiei europene, urmaşă directă a celei romane, şi sunt mândri de această moştenire (spre deosebire de numeroşii cetăţeni români care o detestă). Ei nu vorbesc o limba latină, precum cei din Statele Unite (http://www.larp.com/legioxx/index.html; http://www.legionxxiv.org/; în SUA există însă mai multe zeci de astfel de organizaţii; vezi http://www.larp.com/legioxx/groups.html ), Germania (http://www.legio8augusta.de), Grecia (http://communities.msn.com/LEGIOXI ), Anglia (http://www.legioiiicyrenaica.org/; http://www.legiiavg.org.uk), Olanda (http://www.gemina.nl), Austria (http://www.roemercohorte.de), Danemarca (http://romandanes.blogspot.com/ ), Irlanda (http://www.romansireland.com/) sau Norvegia (http://legxv.uio.no/). Unii colectează timbre, alţii joacă table, unii îşi construiesc instrumente de suflat antice, alţii se joacă de-a soldaţii. Duminică, 15 octombrie, englezii s-au jucat de-a Hastings, aducând pe câmpul de "bătălie" vreo zece mii de "soldaţi"... Spiritul ludic al românilor s-a cam epuizat la zaruri. Sau nu? Sperăm că nu, şi că festivalurile medievale organizate frecvent de ardeleni să însenineze curând frunţile bucureştenilor, sau că, la anul, vom aduce la defilare Legio V Macedonica din Turda (sau Zalău, unde există deja o tradiţie, datorită aceloraşi unguri...). Sau nu?
Şi, pentru o sumară informare a Nedumeritului: romanii au stat în Pannonia peste patru veacuri (iar la Bucureşti nici o zi, că trăgea umezeala), iar multe dintre trupele care au ocupat Dacia proveneau din Pannonia. Continuaţi bancul..., suntem convinşi că aveţi resurse.
Am mai prins o primă pagină (ne-a mers bine...), despre cum Gold Corporation investeşte în cultură ca să câştige în aur. În fotografie - holul mare, proaspăt renovat, al Muzeului nostru. Să-l fi renovat Gold Corporation? Altă idee?
Da. Rimează cu ideea altora, că nu am fost în stare să facem o expoziţie, şi au făcut-o italienii... Chiar şi atunci când facem ceva, ni se dau destule motive să regretăm că am făcut... Sau nu?
Nu - fiindcă am găsit şi relatări plăcute, care au înţeles efortul nostru de a moderniza relaţia muzeului cu publicul. Nu vom nominaliza nici acum, dar le vom multumi oricum, iar cei care merită mulţumiri o ştiu, fiindcă nu li s-a ridicat tensiunea citind aceste rânduri.
17 octombrie 2006
Pentru reacţiile "de după", vizitaţi pagina de linkuri - o trecere în revistă a publicaţiilor on-line, care au avut ceva de spus referitor la evenimentul Dacia Avgvsti Provincia.
31 octombrie 2006