Expoziția „Muzeul Jucăriilor”

 

Muzeul Național de Istorie a României, în parteneriat cu Asociația Muzeul Jucăriilor, a pregătit pentru publicul de toate vârstele  o  frumoasă expoziție dedicată copilăriei și obiectelor care reușeau, în fiecare zi, să aducă un zâmbet pe buzele și în sufletele copiilor. Atent alese de prietenii noștri, jucăriile le oferă ocazia copiilor din prezent, dar și celor din trecut, să trăiască bucuria de a se întâlni cu emoția, veselia, inocența anilor lipsiți de griji și plini de curiozitate.

Fabricile de jucării din România

În 1960, România avea opt fabrici care manufacturau obiecte din lemn sau tablă, sau tipăreau cărți, dar avea și secții speciale de jucării. Întreprinderea „9 Mai” din Lugoj făcea stropitori, jucării cu cheiță și carusele, Cooperativa „Tehno-Metalica” București realiza jucării metalice, biciclete, triciclete și trenulețe, Fabrica de Mase Plastice, „MAP Oradea”, turna jucării din plastic, Cooperativa „Arta Lemnului” figurine, trenulețe și jocuri din lemn, Fabrica „Steaua Roșie” din Râșnov, jocul de Domino, iar „Agatex” Timișoara trenulețe, tamburine și alte jucării din metal, iar celebra „Arădeanca” făcea sute de modele de păpuși. Toate aceste fabrici exportau 80% din producție, iar jucăriile ajungeau în anii ’60 și ’70 să le concureze calitativ pe cele din Occident.

”Întreprinderea Poligrafică Banat” era cea mai mare fabrică unde     se realizau jocuri din carton, cu peste 1000 de angajați. Aici s-au născut celebrele jocuri „Animalele din continente”, „Piticot”, „Nu te supăra frate”, „Păcălici” sau „Dacii și Romanii”. Înființată în 1923, Fabrica „Metaloglobus” producea ambalaje metalice, cazane, numere stradale și felinare.

În 1965 se deschidea secția de jucării. 4-5 milioane de jucării pe  arcuri, jucării din pluș, telefoane, mini-mașini de cusut, pistoale,  puști, mitraliere, trompete și tamburine din fier erau produse anual aici.

Autor expoziție :   Cristian Dumitru si Mihai Dumitru

Coordonator:         dr. Cornel Ilie

Etalare expoziție:  Cristian Dumitru, Mihai Dumitru,     Andrei Grumeza,   Valentin Pascu, Marius Andrei Trifu, Flavius Nicolae Roaita, Andrei Vasile, Teodora Bondoc, Elena Furtuna

Grafica expoziție:   Alexandru Ciubotariu

      Program de vizitare:

  • Miercuri – Duminică: 10.00 – 18.00
  • Luni – Marți : închis

       Tarife:

  • Adulți – 20 lei/persoană;
  • Pensionari – 10 lei/persoană;
  • Elevi, studenți, persoane adulte cu handicap mediu sau ușor, posesori card „Euro 26” – 5 lei/persoană.

 

Accesul in muzeu este permis în grupuri de maximum 3 persoane (cu excepția familiilor cu 2 sau mai mulți copii).
Accesul grupurilor se face la un interval de 5 minute; persoanele și grupurile care au realizat programări, telefonic (021 313 19 25 ) sau prin e-mail (relatiipublice@mnir.ro), având prioritate.

In spațiul expozițional se pot afla concomitent 100 de persoane. Accesul de noi vizitatori va fi permis gradual și progresiv, pe măsură ce persoanele care au vizitat expozițiile au părăsit muzeul.
In intervalul orar 13.30 -14.00 se va realiza igienizarea spațiului expozițional.

◊ Colecția Muzeul Jucăriilor  – Tur Virtual 3 D →

Colecția Muzeul Jucăriilor – Invitație în expoziție  →

◊ Colecția Muzeul Jucăriilor – Invitație în expoziție  →

„O poveste dulce. Un secol de dulciuri românești”

„O poveste dulce. Un secol de dulciuri românești” – o micro-expoziție inedită, ce conține colecția de cutii de bomboane și ambalaje de dulciuri fabricate în România, în perioada 1900 – 1990, a Asociației „Muzeul Jucăriilor”, se deschide începând cu data de 1 iunie, la MNIR, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului.
Ambalajele aparțin unor firme recunoscute în perioada interbelică, precum „Suchard”, „Kandia” – prima fabrică de ciocolată din România, „Capșa”, „Zamfirescu”, „Anghelescu”, „Bomboneria Palatului”, Fabrica de ciocolată și produse zaharoase „Regina Maria”, Hess, Brașov – „Prima fabrică de Bomboane și Ciocolată din Transilvania”, unele dintre acestea, adevărate opere de artă, supraviețuind până astăzi, datorită bunicilor noastre care păstrau în ele diverse obiecte mărunte de mercerie. Alături de acestea, vor fi expuse și ambalaje ale altor produse românești celebre – ceai, cafea, sticle de suc ,,Cico”, borcane de miere.

Despre fabricile renumite de dulciuri din secolele XIX-XX

Fabrica Zamfirescu
Ciocolata Zamfirescu a fost prima ciocolată cu lapte din România. Istoria Fabricii Zamfirescu începe în anul 1898 când familia Zamfirescu preia prima fabrică de ciocolată deschisă în București în anul 1891. În anul 1906 fabrica este modernizată ajungând în următorii ani principalul producător de dulciuri de calitate superioară și furnizorul Curţii Regale. În anii 1920-1921 se construiește un nou sediu în București și se extinde producția, fabrica ajungând cel mai mare producător de ciocolată din Balcani. Istoria Zamfirescu se sfârșește odată cu naționalizarea fabricii în anul 1948.

Casa Capșa
În anul 1852 frații Capșa își deschid prima cofetărie. La început, produsele (bomboane fondante, caramele, ouă de ciocolată, etc.) erau aduse din Franța. În anul 1948 Casa Capșa a fost naționalizată devenind cofetăria și restaurantul „București”.

Fabrica Hess
Prima fabrică de ciocolată din Transilvania s-a înființat la Brașov în anul 1899 și purta numele „Prima fabrică de Bomboane și Ciocolată din Transilvania”. Din anul 1922 denumirii fabricii i-a fost adăugat numele Hess (de la principalul acționar Adolf Hesshaimer). Hess a devenit marcă înregistrată și emblema sub care s-au comercializat toate produsele fabricii. La finele anului 1947, fabrica „Hess” a fost trecută în subordinea Casei de Administrare și Supraveghere a Bunurilor Inamice de pe lângă Reprezentanța Comercială a URSS. După 1948 Fabrica Hess a fost naționalizată, devenind în 1954 Întreprinderea de Produse Zaharoase „Dezrobirea” și din 1966 – „Cibo”.

Fabrica Anghelescu
1920 Fabrica de ciocolată Anghelescu, ridicată de Zoe şi Nicolae Anghelescu, doi foşti elevi ai Casei Capşa.
Ea producea patiserie, bomboane de toate felurile, marmeladă, fructe zaharisite.

Regina Maria – Bomboneria Palatului
Ciocolateria „Regina Maria” a fost înfiinţată în 1919 de Grigore Alexandrescu, mare industriaş în domeniul pielăriei, Roman Căpăţână şi Constantin Grigorescu. Afacerea a început cu o prăvălioară şi un mic laborator pe Strada Matei Millo. După 15 ani producţia anuală ajunge la „un milion de kilograme, adică 100 de vagoane de marfă”, produsele ei se găseau în cele 9 magazine mari din capitală, dar și în 4000 de magazine din toată țara.

Kandia
Fabrica de ciocolata Kandia din Timişoara, a fost prima fabrică de ciocolată din România. Totul a început în 1890 într-un mic atelier, pentru ca din 1895 să putem vorbi de o fabrică în toată regula. Din 1917 fabrica se numeşte oficial Kandia, aşa cum a fost o perioadă denumirea insulei Creta. Chiar din anii 1920 ciocolata Kandia a devenit lider pe noua piaţă românească, se lucra încă de atunci cu 300 de muncitori iar sortimentele de bomboane şi ciocolată erau livrate în toate zonele ţării. În perioada comunistă, dezvoltarea fabricii a continuat, s-a ajuns la cifra de 800 de angajaţi, iar ciocolata Kandia era marfă de “contrabandă” în anii aceia în care ciocolata chiar era un lux.