[sentence title=”Primul război dacic. Anii 101-102 p. Chr.” author=”dr. Christina Ştirbulescu, dr. Eugen S. Teodor”]

 

 

La 25 martie 101 împăratul Traian pornea din Roma şi se îndrepta spre provincia Moesia Superior (aproximativ Serbia de astăzi), care reprezintă baza de pornire a operaţiunilor militare.

Armata romană a pătruns în Dacia pe un pod de vase, aşa cum se vede în scenele IV-V de pe Columna lui Traian. Trupele romane au pătruns prin două coloane pe teritoriul Daciei. Prima coloană era condusă de însuşi împăratul, care traversează Banatul spre Tibiscum. Cea de-a doua coloană a pătruns în Dacia pe la Dierna (azi Orşova Veche, jud. Mehedinţi). A înaintat pe Valea Cernei şi pe Valea Timişului, întâlnindu-se cu prima coloană la Tibiscum (azi com. Jupa, jud. Caraş-Severin). Pătrunzând pe teritoriul inamic, armata romană este preocupată mereu de consolidarea terenului ocupat, pentru siguranţa armatei de ocupaţie. În acest scop se construiesc castre, drumuri şi poduri, aşa cum reiese din scenele nr. XI-XX. Înaintarea armatei s-a petrecut fără incidente, întrucât Decebal se hotărâse să-i aştepte pe romani într-un loc prielnic pentru a da bătălia. Confruntarea s-a produs la Tapae (probabil Poarta de Fier a Transilvaniei, vezi scena XXIV), iar rezultatul a fost defavorabil regelui Decebal.

Relatarea primei campanii se încheie cu scena XXX (capturarea surorii lui Decebal).

[photostream id=”primul razboi 1″ images=”2779,2780,2781,2782,2784,2783,2785,2786″ featured_image_size=”default” lightbox_icon_color=”orange_light” images_loop=”1″ top_margin=”page_margin_top”]

Scenele IV-V, XI-XX, XXIV, XXX. Planșe – Conrad Cichorius – MNIR

 

A doua campanie: operaţiunile de la Dunărea de Jos. Anul 102.

În iarna anilor 101-102 Decebal a încercat să schimbe soarta războiului, organizând o diversiune: invazia dacilor aliaţi cu sarmaţii roxolani şi probabil burii germanici asupra provinciei Moesia inferior (nordul Bulgariei de astăzi şi Dobrogea). Atacul a luat prin surprindere garnizoanele romane, obligându-l pe Traian să retragă grosul trupelor aflate în preajma Sarmizegetusei. Dezastrul care a pus punct invaziei dacilor şi aliaţilor săi în Dobrogea îl constituie bătălia deosebit de sângeroasă purtată pe platoul de la Adamclisi (scenele XL-XLII), unde mai târziu, în 109, va fi inaugurat un monument triumfal ridicat în memoria miilor de romani care şi-au pierdut viaţa aici.

La rugămintea lui Decebal, Traian acceptă tratativele de pace, dar acestea au eşuat deoarece regele a preferat să trimită soli, în loc să se prezinte el însuşi, conform Istoriei romane a lui Cassius Dio (LXVIII, 9, 1-3).

Campania de la Dunărea de Jos se desfăşoară între scenele XXXI şi XLIV.

[photostream id=”primul razboi 2″ images=”2797,2798,2799,2800,2801,2802,2803,2804,2805,2806,2807,2808″ featured_image_size=”default” lightbox_icon_color=”orange_light” images_loop=”1″ top_margin=”page_margin_top”]

Scenele XXXI-XLIV. Planșe – Conrad Cichorius – MNIR

 

O luptă crâncenă purtată în Transilvania, în proximitatea geografică a capitalei lui Decebal, Sarmizegetusa Regia, are loc între daci şi trupele de mauri conduse de ofiţerul Lusius Quietus.

Bătălia se încheie cu victoria romanilor (scena LXIV). Alte bătălii, purtate, după toate interpretările, în munţii fortificaţi ai dacilor, au aceeaşi soartă (scenele LXVI, LXX-LXXII).

Învins, Decebal este nevoit să accepte încheierea unui tratat de pace defavorabil dacilor (scena LXXV). Astfel, el a fost obligat să returneze armele, maşinile de război şi pe constructorii acestor maşini, să predea pe dezertori, să distrugă întăriturile şi să se retragă din teritoriul cucerit de romani, să nu mai primească nici un fugar, nici să nu mai ia în slujba lui vreun ostaş din Imperiul Roman.

Campania anului 102, marcând şi sfârşitul primului război dacic, se încheie cu reprezentarea alegorică a zeiţei Victoria, împreună cu trofeele de război (scena LXXVIII).

[photostream id=”primul razboi 3″ images=”2810,2811,2812,2813,2814,2815″ featured_image_size=”default” lightbox_icon_color=”orange_light” images_loop=”1″ top_margin=”page_margin_top”]

Scenele LXIV, LXX-LXXII, LXXV, LXXVIII. Planșe – Conrad Cichorius – MNIR