File din Albumul Independenţei – 1877-1878

Organizatori: Muzeul Naţional de Istorie a României, Biblioteca Academiei Române – Cabinetul de Stampe, Muzeul Naţional de Artã al României – Cabinetul de Desene şi Gravuri, Muzeul Municipal Bucureşti

Vernisaj: 9 mai 2002

Perioada de funcţionare: mai 2002

Locul expoziţiei: Holul central al muzeului

Reconstituit din file disparate – schiţe în creion şi tuş, acuarele, gravuri, litografii, fotografii – Albumul Independenţei 1877-1878 – are menirea de a însufleţi Cartea de aur a istoriei naţionale cu secvenţe memorabile ale evenimentelor surprinse şi interpretate în rapida lor derulare. Privitã astfel, istoria proclamãrii Independenţei de Stat a României se rescrie mental şi afectiv prin fireasca alãturare la imaginea artisticã a documentelor istorice şi de arhivã.

Afiliat Serviciului Sanitar al armatei condus de generalul doctor Carol Davila, Carol Popp de Szathmari (1812-1887) a ocupat în cunoscutul grup al artiştilor reporteri un loc privilegiat, acela de pictor şi fotograf oficial al Domnitorului Carol I. În confruntare cu istoria imediatã, artistul a trãit sub semnul maximei ei tensiuni şi a realizat un numãr impresionant de schiţe în creion, tuş şi acuarelã în seria cãrora figura Domnitorului Carol I ocupã un loc central. Cu aparatul de fotografiat, care i-a fost mereu alãturi, a alcãtuit în acelaşi timp amãnunţite reportaje de campanie. Desenele şi fotografiile martor, în parte cuprinse în albumul Suvenir din Resbelul 1877, sunt interpretate ulterior în acuarelã. Prezente în expoziţie, acuarelele Primirea Domnitorului Carol I în Bulgaria, Intrarea trupelor române în Bulgaria, Soldaţi în marş, Scenã de bivuac, Stradã din Turtucaia, Asaltul redutei Rahova, Plevna dupã capitulare, definesc elocvent aria tematicã a operei generate de epopeea rãzboiului.

Szathmari apeleazã fie la spaţiul panoramic de mare cuprindere opticã, focalizat de la distanţã şi lucrat în generoase tuşe de acuarelã care pãstreazã prospeţimea primei impresii, fie la detalierea narativã a tipurilor umane.

Pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907) a primit la Paris invitaţia oficialã a doctorului Carol Davila, care conducea Serviciul Sanitar al armatei. La jumãtatea lunii iunie se afla la Poiana Mare, unde era instalat Marele Cartier General al armatei române, împreunã cu prietenul sãu botanistul Dimitrie Greceanu. Cu o sãnãtate precarã, suferind de friguri, era vãzut mereu strãbãtând drumurile în trãsura sa de campanie în care avea “tot ce-i trebuia pentru a picta, mânca şi dormi” (C. I. Istrati). A asistat la toate marile momente ale Rãzboiului de Independenţã, cu excepţia atacului de la Smârdan. S-a oprit la Corabia, pentru a consemna îmbarcarea trupelor, la Turnu-Mãgurele, în tabãra de la Calafat, la Nicopole, Verbiţa, Vidin, Rahova, Plevna. Din perioada iunie – septembrie 1877 dateazã numeroase studii de soldaţi români, de dorobanţi în tranşee, scene strategice şi de luptã, studii şi imagini ale morţii, ale convoaielor de prizonieri, peisaje, imagini ale cartierelor generale de la Poradim şi Verbiţa, interiorul şi exteriorul casei în care a fost luat prizonier Osman Paşa.

Dupã mai puţin de un deceniu compoziţiile maestrului au intrat definitiv în conştiinţa publicului, la Bucureşti şi Paris, ca repere certe ale creaţiei sale. Cu ocazia Expoziţiei Cercului artistic-literar “Intim-Club” din 1885, Claymoor (Mişu Vãcãrescu), cronicarul monden al ziarului Românul, elogia pictura Atacul de la Smârdan, comandatã de Primãria Capitalei. Remarcabilã este şi pictura de mai mici dimensiuni intitulatã Transport de provizii în Bulgaria, susţinutã în rafinate tonuri de gri, în maniera clasicã a grisailles-ului.

Si pictorul Sava Henţia (1848-1904) a fãcut parte din echipa artiştilor reporteri. Puţin sociabil, interiorizat, Sava Henţia s-a concentrat asupra motivului artistic, a asociat peisajului scena de gen, scena de bãtãlie, scena de muncã sau de repaus, acordându-le conotaţii epice şi o semanticã specialã. Din secvenţe convingãtoare, în suita cãrora se înscriu desenele Soldat cãlare, Trecerea Dunãrii la Corabia, Lângã Lagãrul din Calafat, artistul a alcãtuit un amplu comentariu grafic. Desenele şi schiţele realizate au constituit etapa documentarã pregãtitoare pentru compoziţiile ulterioare executate în acuarelã şi ulei pânã în anii 1886-1887, cum sunt Întâlnirea şi Transport de provizii pe front, picturã care prin aspectele de gen se situeazã “în afara mentalitãţii oficiale de reporter pus în slujba autoritãţii militare” (Ion Frunzetti).

Portretist prin vocaţie, George Demetrescu-Mirea (1852-1934) s-a apropiat mai mult ca niciodatã de drama existenţialã în condiţiile excepţionale ale Rãzboiului de Independenţã la care a participat, chemat fiind de doctorul Carol Davila. A fost cel mai tânãr dintre artiştii reporteri, îndeplinindu-şi conştiincios misiunea primitã. În paginile carnetelor sale de schiţe sunt cuprinse vederi în creion ale localitãţilor aflate în drumul trupelor, localizate prin însemnãri autografe, aspecte de tabãrã, scene din adãposturile româneşti, secvenţe din activitatea soldaţilor sanitari, portrete şi siluete de ofiţeri şi soldaţi purtând uniforma diferitelor arme şi funcţii ostãşeşti. Câteva planşe independente, în cãrbune sau în tuş cu peniţa, cum este şi lucrarea Dorobanţi în avanposturi la Vidin completeazã galeria figurilor şi vederilor din carnetele de schiţe lãsate de artist.

Spre deosebire de artiştii reporteri, Franz Duschek, fotograf renumit şi proprietar al unuia dintre cele mai cunoscute ateliere din Bucureşti, s-a alãturat Cartierului General rusesc. Duschek a fixat pe peliculã, de exemplu, imaginea Podului de vase construit între Zimnicea şi Sistov, a statelor majore şi personalitãţile sub a cãror decizie evenimentele se desfãşurau cu rapiditate. Sunt imagini cu sugestii poetice, vederi panoramice cu atmosferã proprie, care surprind prin impresia de instantaneu. Exemplare din fotografiile ciclului expus sunt cuprinse în albumele Resboiul 1877-1878 şi Suvenir din Resbelul 1877, în acesta din urmã alãturi de imaginile aparţinând lui Carol Popp de Szathmari.

Faptele de arme ale combatanţilor şi acţiunile militare decisive erau receptate şi ţineau prima paginã şi în marile capitale europene. Reporterii strãini au transmis cu consecvenţã cronica scrisã şi vizualã a Rãzboiului de Indepedenţã la Milano, în Italia, la Paris sau în Spania. Desenele lui Dick de Lonlay au fost transpuse în tehnica xilogravurii de Daniel Vierge (1851-1904), unul dintre cei mai fecunzi artişti ilustratori ai momentului. Din ciclul numeroaselor ilustraţii consacrate “Rãzboiului din Balcani” fac parte xilogravurile expuse, Atacul redutei Griviţa şi moartea cãpitanului Valter Mãrãcineanu şi Infanterişti turci în marş. Experienţa rãzboiului i-a marcat profund pe artiştii şi fotografii reporteri. Schiţele şi fotografiile lor, executate sub impresia momentului trãit cu intensitate, au fãcut epocã prin cunoscutele transcrieri ulterioare în compoziţii grafice şi picturale definitive, în sculpturã, pentru a nu cita din acest gen decât lucrãrile lui Ettore Ferrari. Deşi au evoluat diferit ca stil individual şi opţiuni estetice, şi-au impus personalitatea în procesul de configurare a stilului epocii, Rãzboiul de Independenţã oferindu-le şansa unui model unic, la care s-au raportat imaginativ.

Theodor Aman (1831-1891), bolnav, a rãmas în Bucureşti. Pictorul avea experienţa evenimentelor militare din timpul Rãzboiului Crimeii la care fusese prezent, iar actualitatea Rãzboiului de Independenţã nu a rãmas fãrã ecou, cel puţin în creaţia sa de grafician. Aceastã operã de micã întindere cuprinde schiţe în tuş cu peniţa şi gravuri care au avut drept sursã de inspiraţie fotografiile lui Franz Duschek. În schiţa Ofiţer rus cãlare, ca şi în gravura Un cazac cãlare, suprafeţele se recompun vizual din reţeaua haşurilor paralele, orizontale şi perpendiculare, care lasã lumina sã intre în acţiune în maniera proprie artistului.

Dosarul de imagini şi presã al marilor momente din Rãzboiul de Independenţã se regãseşte citat şi în litografiile realizate ulterior, semnate printre alţii de litografii Johann Georg Venrich (1811-1880) şi Carol Isler, ale cãror planşe erau editate de colonelul Dimitrie Pappasoglu (1811-1893).

Absolvent al Academiei Regale de Arte Frumoase de la Viena, artist polonez refugiat în România, Henryk Dembitzky (1830-1906) a debutat ca litograf la Bucureşti. Astfel, în 1877 ziarul Resboiul i-a publicat gravura în oţel Toţi pentru unul şi unul pentru toţi iar litografia România Liberã a apãrut în 1878 ca premiu-supliment la Calendarul pentru toţi, editat de librarii H.C.Wartha, G. Ioanide şi Fraţii Ioannniţiu et Comp. Aflat la Brãila, a continuat sã colaboreze la Calendarul pentru toţi românii, publicaţie care a oferit cititorilor sãi seria litografiilor în culori din care fac parte Trecerea armatei române în Dobrogea, Bãtãlia de la Schit-Rahova (1879), Cãderea redutei Griviţa (1881), Cãderea Plevnei şi predarea lui Osman Paşa, Bãtãlia de la Smârdan (1880), Proclamarea Regatului României. Trei dintre acestea, printre care şi Cãderea Plevnei şi predarea lui Osman Paşa au fost reproduse monocromatic pe ceramica comemorativã fabricatã în atelierele de la Birmingham, exemplare preţioase aflându-se şi în colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României. Generaţia urmãtoare de artişti români a receptat ecourile Rãzboiului de Independenţã, a omagiat evenimentele şi s-a inspirat din arta reporterilor de front, din documentele pãstrate în paginile de presã. 

Oscar Obedeanu (1868-1914), format sub influenţa lui Theodor Aman şi a pictorului Nicolae Grigorescu, dar şi a povestirilor tatãlui sãu, colonel în timpul campaniei, a albumelor existente în biblioteca familiei, a evocat momentul istoric 1877-1878, într-o serie de desene în tuş sepia cu peniţa sau creion, pregãtitoare pentru compoziţiile pictate, cum sunt Atacul redutei Griviţa şi cãderea eroicã a cãpitanului Valter Mãrãcineanu, Osman Paşa rãnit şi ofiţeri ai Marelui Stat Major Român. Obedeanu a prezentat la expoziţia din 1889, organizatã de C.I. Stãncescu în cinstea sãrbãtoririi a 25 de ani de la înfiinţarea Societãţii Ateneul Român, picturile intitulate Dorobanţ, Sentinelã, Dorobanţ în viscol, Despãrţirea de ostaşi, Vedete de cãlãraşi, Curcanii în redutã. Referindu-se la pictura care prezenta “escadronul regimentului de Gorj, atacând pe turci în fugã, dupã luarea redutei Vidin”, cronicarul Barbu Stefãnescu Delavrancea o considera “o paginã vie şi mişcãtoare care dovedeşte un fenomen foarte rar: un copil minune” (Revista nouã din 15 martie 1889).

Coleg de generaţie cu Oscar Obedeanu, Stefan Luchian (1868-1916 ) a evocat lupta pentru Independenţã în picturi de tinereţe, de mici dimensiuni, intitulate Roşior sau Soldaţi atacând. Fãrã a constitui o permanenţã, interesul lui Luchian pentru istoria naţionalã demonstreazã, ca şi în cazul lui Oscar Obedeanu, cât de important putea fi exemplul apropiat al marilor maeştri români pentru configurarea opţiunilor artiştilor mai tineri.

Expoziţia File din Albumul Independenţei, dedicatã împlinirii a 125 de ani de la Proclamarea Independeţei de Stat a României, îşi propune sã sublinieze prin selecţia unor lucrãri diverse ca tehnicã, limbaj plastic şi stil, elanul motivat de patriotism al pictorilor, desenatorilor şi fotografilor care şi-au împlinit misiunea istoricã de a scrie cronica cuceririi Independenţei noastre de Stat. Acest generos efort se înscrie cu siguranţã ca paginã distinctã în evoluţia modernã a artei şi fotografiei româneşti.

Organizatorii mulţumesc Cabinetului de Stampe al Academiei Române, Cabinetului de Desene şi Gravuri al Muzeului Naţional de Artã al României şi Muzeului Municipal Bucureşti pentru colegialul sprijin care a fãcut posibilã deschiderea expoziţiei File din Albumul Independenţei.