Ca provincie situată la frontiera imperiului, Dacia se încadra în categoria provinciilor imperiale, spre deosebire de cele aflate în interior, a căror administrație revenea senatului roman. Astfel, conducerea și administrația Daciei intrau în atribuțiile împăratului, care era reprezantat la fața locului printr-un guvernator, trimisul său, legatus Augusti pro praetore, numit dintre membrii ordinului senatorial, însărcinat să îndeplinească atribuțiile imperiale, politice, administrative, militare, judecătorești.
În concordanță cu prevederile dreptului roman, întreg teritoriul dacic cucerit a trecut în proprietatea statului, cu regim de pământ public (ager publicus), de care împăratul putea dispune, potrivit prerogativelor sale.
Pe teritoriul și în timpul Daciei romane au luat ființă foarte multe localități noi, care au fost identificate prin descoperiri arheologice, numismatice, epigrafice și cu ajutorul izvoarelor literare. Trebuie observat totuși că baza documentară este net inferioară față de alte provincii ale imperiului. Mai clară este situația orașelor, aglomerări care dispune de o bază documentară bună și cărora li s-au consacrat și cele mai întinse și documentate studii[2]. Situația este mai dificilă în reconstituirea modului de organizare și funcționare a așezărilor din mediul rural. Izvoarele epigrafice și literare sunt extrem de puține, iar cercetările arheologice sunt încă în faza de sondaje.
Vom analiza în continuare o serie de așezări identificate prin cercetări arheologice, ale căror caracteristici i-au determinat pe descoperitorii lor să le considere ca aparținând populației locale din Dacia.
Armășești[3], jud. Dolj.
Așezare rurală depistată de către Gh. Popilian prin cercetări perieghetice. Au fost descoperite fragmente ceramice de factură dacică și romană, datate în sec. II-III.
Apele Vii[4], jud. Dolj.
Așezare rurală depistată prin cercetări perieghetice. Au fost descoperite fragmente ceramice de factură dacică și romană, datate în sec. II-III.
Archiud[5], jud. Bistrița-Năsăud. Așezare rurală depistată prin sondaje arheologice în 1961 și 1964. Au fost gropi de provizii și bordeie în care s-au găsit și fragmente de vase modelate cu mâna, datate în sec. III. Se vorbește și de o continuitate a locuirii în acest loc în secolul IV.
Boarta[6], jud. Sibiu. "O așezare a unei comunități de daci care trăiau sub ocupația romană"[7], depistată prin cercetări perieghetice (1966) și cercetări sistematice (1968-1969), datată în sec.II-III. Descoperiri: resturile unei locuințe, resturi din două cuptoare de copt pâine, multă ceramică dacică și romană, două cuțitașe, un vârf de lance de fier, gresii de ascuțit și multe prâsnele de lut. Locuința, probabil cu o singură încăpere, ale cărei dimensiunile nu au putut fi precizate, era construită din lemn și era ușor adâncită în pământ, în interior avea un cotlon sau un cuptor de foc în care s-au găsit fragmente de vase dacice și romane, iar printre ele și "câteva cioburi prefeudale".
Ceramica este modelată cu mâna, din pastă cu impurități, slab și inegal arsă, cele mai întâlnite forme fiind borcanele, străchinile, ceștile tipice, decorate cu motive tradiționale, brâuri alveolare sau crestate, așezate orizontal, oblic, vertical sau în ghirlande, linii drepte sau ondulate singulare sau grupate, striuri verticale ori piezișe, executate cu măturica, butoni mici, brăduleți. Ceramica lucrată cu roata - de origine dacică, provine din câteva fructiere sure, din unele chiupuri și oale cenușii, decorate cu striuri verticale. Ceramica romană - fragmente de oale, străchini, castroane, căni, pahare, chiupuri - este de culoare cenușie, cenușie fină, cărămizie, roșie, neagră-fină, cenușie-negricioasă, așa zisa specie zgrunțuroasă, la care se adaugă terra sigilata de import și locală. Cantitatea ceramicii romane o depășește cu mult pe cea dacică.
Bujoiu[8], com. Robănești, jud. Dolj. Așezare rurală situată în punctul "Ordie"-pe terasa dreaptă a Tesluiului, depistată prin cercetări perieghetice. Au fost descoperite resturi de locuire la suprafața solului și fragmente ceramice de factură dacică și romană, datate în sec. II-III.
Castranova[9], jud. Dolj. Așezare rurală depistată prin cercetări al lui Exp. Bujor în anul 1963, rămase inedite. Au fost descoperite fragmente ceramice de factură dacică (ceașcă-opaiț, oală decorată cu butoni rotunzi) romană, datate în sec. II-III.
Cașolț[10], jud. Sibiu. Așezare rurală, descoperită cu ocazia săpăturilor arheologice întreprinse în vasta necropolă tumulară de la Cașolț, în anii 1954-1957, situată la 300 m spre sud de marea necropolă a coloniștilor norico-pannoni, care se îngropau prin incinerare cu ridicare de tumuli, după obiceiul din țara de origine. Așezarea se întinde pe ambele părți ale pârâului Higiului, pe "Dealul Bradului" și pe "Dealul lui Dan", în punctele numite "La Pepinieră", Tăietură" și "Gura Higiului". Descoperirile sunt modeste - locuințe de suprafață dispersate, argumentul încadrării în această categorie de așezări - ceramică de factură dacică, împodobită cu brâuri alveolare sau crestate și cu butoni[11]. Alte descoperiri - fragmente de străchini cu trei picioare, frecventă și tipică pentru populațiile nord-pannonice, bucăți de râșniță, cuie și pirone de fier, câteva fragmente de țiglă, o teslă de fier, o cheie romană, un vârf de lance în formă de frunză, o fibulă mică, o monedă romană.
Cercetătorii necropolei au fost surprinși de inventarul modest al așezării în comparație cu numărul mare al mormintelor, circa 300, și au avansat ideea că necropola deservea mai multe așezări. D. Protase avansează ideea că ne aflăm în fața a două complexe distincte - necropola aparține coloniștilor veniți din Noricum și Pannonia, iar așezarea autohtonilor daci. Din păcate, argumentația este șubredă.
Cernade[12], jud. Alba. Așezare rurală cercetată perieghetic. De pe teritoriul așezării s-au "cules" cioburi de vase dacice și romane provinciale.
Cernatu[13], jud. Covasna. Cercetări 1962-1963 pe locul numit "Pământul lui Robert". Descoperiri - șase bordeie și două semibordeie, care fac parte dintr-o așezare dacică preromană mai întinsă, așezare care se pare că durează și în prima jumătate a sec. II, "în timpul ocupației romane". Bordeiele sunt de formă circulară sau dreptunghiulară, în interior sunt prevăzute cu vetre de foc rotunde, inventarul este format din fragmente de vase dacice din Latene-ul târziu, unele mai păstrând reminescențe hallstatt-iene. Cele două semibordeie au în interior câte o vatră-pietrar, în unul dintre ele s-a descoperit olărie dacică lucrată cu mâna și la roată (cești tipice, căni, fructiere etc.), precum și alte obiecte (o mărgea de sticlă, un cuțit de fier, un fragment de brățară de bronz), iar lângă și în vatra de foc s-au găsit câteva fragmente de vase romane roșii, printre care se remarcă o bucată din gura unui castron. După opinia lui Z. Szekely, avem de-a face cu o așezare cu două nivele de locuire, una mai veche, datând din Latene II și alta mai nouă, din Latene III, care se prelungește și în epoca romană, argumentul fiind reprezentat de un fragment de castron, recipient care în Pannonia este datat, cu monede de la Traian și Hadrian, în prima jumătate a sec. II p. Chr.
Cipău[14], jud. Mureș. Așezare rurală-descoperită prin cercetări perieghetice. Locul "Cipăul Mic"-fragmente ceramice romane provinciale și câteva modelate cu mâna.
Ciumbrud[15], oraș Aiud, jud. Alba. Așezare rurală descoperită prin cercetări perieghetice
Ciunga[16], oraș Ocna Mureș, jud. Alba. Așezare rurală descoperită prin cercetări perieghetice. Descoperiri - fragmente ceramice lucrate cu mâna - oale, ornamentate cu brâuri alveoloare, butoni sau linii incizate, lucrate la roată - fructiere de culoare cenușie, din pastă fină. Ceramica romană este compusă din fragmente de culoare roșie, cenușie, negricioasă ori cărămizie-negricioasă, reprezentând forme relativ variate de vase - farfurii, castroane, căni, ulcele, oale cu sau fără torți, chiupuri (dolia).
Cârcea[17], com. Coșoveni, jud. Dolj. Așezare rurală daco-romană. Datare sec. II-IV. Cercetări sistematice în anii 1971-1972 în punctul numit "Viaduct".
Cluj-Napoca[18](NAPOCA), jud. Cluj. Punct semnalat pe malul stâng al Someșului, în fața hotelului "Astoria", cu prilejul săpării unei gropi pe strada Horea. Descoperirea unei cești modelate cu mâna, împreună cu numeroase fragmente de vase romane provinciale.
Copșa Mică[19], jud. Sibiu. Identificată prin cercetări perieghetice de către S. Dumitrașcu și confirmată printr-un sondaj arheologic efectuat în anul1974 de către Iudita Winkler și M. Blăjan.
Cristești[20], oraș Târgu Mureș, jud. Mureș. Cunoscută așezare romană în care s-au găsit cuptoare de olari și un important material arheologic. În cursul cercetărilor au apărut și fragmente ceramice de factură dacică, modelate cu mâna - cești dacice întregi și fragmentare, dar și o fructieră cenușie negricioasă lucrată la roată. Cercetările mai noi indică totuși, mai degrabă, un vicus format prin colonizare efectivă cu populație din zona norico-pannonică[21].
Curciu[22], com, Dârlos, jud. Sibiu. Așezare rurală identificată în locul zis "La Fântâni", ce suprapune așezări din epoca bronzului, hallstattiană, Latene și se întinde pe o suprafață de 1 ha. Descoperiri - ceramică provincială romană, bucăți de râșniță, cărămizi, lipitură de lut, dar și fragmente ceramice lucrate cu mâna.
Dobrun[23], jud. Olt. Așezare rurală datată în sec. II-III, sondată arheologic în anii 1973-1974. Într-un bordei se întâlnește asocierea ceramicii provinciale romane cu cea de factură dacică.
Feldioara[24], jud. Cluj. Așezare rurală depistată prin periegheze și un sondaj arheologic în 1977 efectuat de către M. Rusu, cercetări rămase inedite. Descoperiri - locuințe, gropi de provizii și ceramică provincială romană și de factură dacică.
Filiaș[25], jud. Harghita. Descoperirea unei gropi, în care s-au găsit fragmente ceramice dacice și romane. Cercetări Z. Szekely și I. Nestor, rămase inedite.
Fântânița[26], jud. Bistrița Năsăud. Cercetări Șt. Dănilă 1965. Așezare cercetată perieghetic. Descoperirea de ceramică provincială romană și de factură dacică.
Gligorești[27], jud. Cluj. Așezare rurală, care suprapune așezări din neolitic, epoca bronzului, hallstattiană, cercetată perieghetic în anii 1953-1954 de către M. Rusu. Fragmente ceramice provincial romane și de factură dacică.
Gogan[28], jud Mureș. Așezare rurală cercetată perieghetic de către I. Mitrofan
Laslea[29], jud. Sibiu. Așezare rurală cercetată perieghetic de către I. Mitrofan. Alături de ceramica provincial romană și de cea de factură dacică au fost descoperite și 28 de monede emise în perioada cuprinsă între Augustus și Traian până la Valentinianus (364-375).
Lechința de Mureș[30], jud. Mureș. Pe platoul Săliște de pe malul drept al Mureșului se află resturile unei așezări autohtone din epoca romană. Deși se sapă de foarte mulți ani, situațiile nu par clare. Astfel, există un nivel de locuire din Latene-ul mijlociu, peste care se atestă un nivel de locuire din epoca romană, nu foarte clar delimitat. Este semnalată și apariția unui mic depozit de unelte dacice.
Leu[31], jud. Dolj. În punctele "Modruz", "Albota", "Leu Mic", "Zănoaga" au fost descoperite patru așezări datate în sec. II-III, în care se găsește ceramică romană provincială și ceramică de factură dacică.
Locusteni[32], jud. Dolj. Punctul "Valea Predeștilor"-așezare și necropolă. Din păcate, așezarea este încă inedită.
Matei[33], jud. Bistrița-Năsăud. Așezare rurală depistată prin cecetări perieghetice. Cercetări în 1963 Șt. Dănilă.
Medieșul Mare[34], jud. Harghita. Așezare rurală depistată printr-un sondaj arheologic în 1958. Descoperiri - fragmente de vase "făcute cu mâna din pastă mediocră"[35], decorate cu brâu alveolar. Așezarea se află la 12 km spre sud de castrul roman de la Inlăceni. Rezerve privind datarea și la D. Protase.
Micoșlaca[36], jud. Alba. Așezare depistată prin cercetări perieghetice în anul 1963 de către I. Mitrofan.
Mugeni[37], jud. Harghita. Așezare se datează la sfârșitul sec. III -sec. IV. Probabil, mai degrabă se datează în sec. IV. Descoperiri - locuințe, cuptor de olar, gropi de provizii.
Noșlac[38], jud. Alba. Așezare cercetată prin săpături arheologice sistematice în anii 1963-1966 de către I. Mitrofan. Descoperiri - șase locuințe de tip semibordei, 13 gropi de provizii, resturile unui cuptor și două vetre, ceramică provincial romană și de factură dacică. Semibordeiele sunt adâncite în sol 0,40-0,45m, au formă patrulateră cu suprafața de 6-12 m2. Numai în două din ele s-au descoperit instalații de foc - cuptor, construit din pietre de râu și lespezi mici de gresie, respectiv o vatră de lut. Inventar sărac format dintr-un vârf de lance, o daltă, cuie de fier, ac de fibulă de bronz. Gropile de provizii sunt plasate în jurul locuințelor, iar în trei cazuri sub podina acestora, au forma conică sau cilindrică, sunt adânci de 0,90-2,20 m, cu diametrul de 0,80-1,35 m. În umplutura gropilor, s-au descoperit fragmente ceramice, oase de animale și bucăți din diferite obiecte de fier, între care și un cuțit de plug. Ceramica de factură dacică se găsește în cantitate mare, spre deosebire de alte așezări și cuprinde ceramică lucrată cu mâna și la roată. Cele mai întâlnite forme sunt oalele de diferite forme, cești tipice, chiupuri. Ceramica provicial romană este caracteristică și altor așezări din Dacia romană.
Obreja[39], jud. Alba. Una dintre cele mai importante așezări rurale din Dacia romană. Cercetări D. Protase 1961-1966, 1969-1973. Se găsește pe terasa Târnavei, la locul numit "Cânepi" și "Tăul lui Filip", la o distanță de 20 km spre nord-est de Apulum. Principalele descoperiri - 30 bordeie, opt locuințe construite la suprafața solului și 80 de gropi de provizii. La aceste complexe se adaugă un cuptor de copt pâine și un depozit de unelte agricole. Bordeiele au formă rectangulară sau rotundă-ovală, au adâncimea cuprinsă între 1,20-1,50 m. Suprafața lor variază între 10-15 m2. În unele bordeie nu s-au aflat instalații de foc, în unele există fie un cotlon, fie un cuptor de pietre legate cu lut, fie o simplă vatră de foc plasată într-un colț la nivelul podinei. Se presupune de către descoperitor că acoperișul bordeielor era din paie, lemn sau stuf. Inventarul bordeielor nu este bogat. El constă din fragmente ceramice, bucăți de râșniță de tip roman, verigi și cuie de fier, oase de animale, prâsnele de lut, gresii de ascuțit, câte o bucată de țiglă sau cărămidă romană refolosită, ace de os sau de bronz. Ceramica se găsește în asociere cea provincială romană și cea de factură dacică. Ceramica romană este cea mai numeroasă. Locuințele de suprafață sunt delimitate de platforme presărate cu bucăți de chirpic ars, cu amprente de lemn și trestie, printre care se găsesc puține cioburi de vase romane, fragmente întâmplătoare de râșnițe de tip roman, bucăți de cărămidă și țiglă refolosite, oase de animale și pietre mici de râu. Platformele de chirpic au o suprafață de circa 10-12 m2. Nu au fost depistate urme evidente ale unor instalații de foc. Gropile de provizii, devenite ulterior, după cum spune autorul cercetărilor, gropi de gunoi, ce se află răspândite pe toată suprafața așezări și sunt situate în apropierea bordeielor. Forma era sac, butoi, cartuș sau căldare, cu adâncimi cuprinse între 1,20-2,30 m, cu diametrul de 1-1,70 m. Uneori, pe fundul lor plat sau albiat și pe pereți s-au identificat urme clare de lipitură și chiar de ardere. În general, gropile conțin ceramică romană și dacică în asociere, pietre de râșniță de tip roman, seceri, coase de fier, multă cenușă, bucățele de cărbune, gresii de ascuțit, câte o verigă de la coase, fibule etc.
Datarea este făcută de autorul cercetărilor destul de larg - mijlocul sec. II-sec. IV, menționând că locuitorii acestui sat rămân pe loc și nu urmează armata și administrația romană, sfârșitul așezării este presupus la mijlocul secolului IV, fiind legat de incursiunile hunilor și de mișcările etnice produse de aceste evenimente.
Ocna Sibiului[40], jud. Sibiu. Așezare rurală cercetată arheologic în anii 1964-1965. Nu s-au descoperit complexe arheologice, în sondaje a apărut ceramică provincială romană și ceramică de factură dacică.
Ocnița[41], com. Ocnele Mari, jud. Vâlcea. Așezare rurală desoperită prin cercetări perieghetice.
Pârșani[42], com. Pielești, jud. Dolj. Așezare rurală datată în secolele II-III, cercetată perieghetic. Pe teritoriul așezării s-a descoperit și un tezaur monetar, din care s-au salvat 37 de denari, emiși în perioada Vespasian-Gordian III.
Rădești[43], jud. Alba. Descoperire din sec. XIX de către profesorii aiudeni, K. Herepei și S. Fenichel a unor gropi care conțineau ceramică provincială romană și de factură dacică.
Râșnov[44], jud. Brașov. Punctul "La Blocuri" - așezare preromană, sondată arheologic de către Florea Costea, care consideră că așezarea ar continua să existe și în perioada romană, dovada fiind reprezentată de un vas roman într-o groapă cu ceramică cu dacică. Posibil un import.
Robănești de Jos[45], jud. Dolj. Așezare rurală cercetată perieghetic de către D. Tudor.
Roșia[46], jud. Sibiu. Așezare cercetată print-un sondaj arheologic în anul 1958. Ceramică provincial romană și de factură dacică, care, interesant, este mai numeroasă cantitativ.
Ruși[47], jud. Sibiu. Așezare rurală cercetată perieghetic. Se remarcă prezența ceramicii provinciale romane și a celei de factură dacică. Tot aici s-a descoperit un important tezaur monetar, compus din denari emiși în perioada Septimius Severus - Filip Arabul.
Sava[48], jud. Cluj. Așezare rurală descoperită prin cercetări arheologice în 1963 de către Șt. Ferenczi. S-au cercetat integral trei semibordeie. Inventarul consta numai din fragmente ceramice provincial romane și de factură dacică lucrate cu mâna din pastă poroasă și zgrunțuroase de culoare cenușie-negricioasă.
Săcădate[49], jud. Sibiu. Așezare rurală descoperită prin cercetări perieghetice.
Sebeș[50], jud Alba. Cercetări mai ample în punctul Podul Pricopului în anul 1960. A fost identificată o așezare de lungă durată, "din neolitic până în sec. IV"[51]. La vest de Podul Pricopului se întinde o așezare de epocă romană în care se bănuie că ar exista și o componentă autohtonă.
Sântu Gheorghe[52], com. Iernut, jud. Mureș. Pe malul drept al Mureșului, în punctul "Pe șes" s-au efectuat săpături în anul 1954 de către M. Rusu. Descoperiri - așezare prefeudală și feudală, dar și o așezare dacică din sec. III-II a. Chr, peste care se suprapune un nivel de locuire din epoca romană. În această așezare s-au descoperit ceramică provincială romană în asociere cu ceramică de factură dacică. În campania din 1960 s-a demonstrat că între așezarea din sec. III-II a. Chr. și așezarea din perioada romană există un hiat. Așezarea de epoca romană este formată din locuințe de suprafață, bordeie, gropi de provizii. În complexe s-a găsit un bogat material ceramic formată din materiale provinciale romane și de factură dacică, inclusiv fragmente de ceașcă.
Sibiu-Gușterița[53], municipiul Sibiu, jud. Sibiu. Cercetări I. Glodariu, N. Branga în anul 1971 - așezare dacică din sec. II a.Chr.- I p. Chr, care ar continua și în perioada romană.
Sic[54], jud. Cluj. Așezare rurală sondată în 1963 către Șt. Ferenczi. Punctele Seleci sau Seleș - în cele 2 secțiuni trasate descoperit un semibordei și ceramică romană provincială asociată cu ceramică modelată cu mâna din pastă grosolană, de culoare cenușie închisă. Se emite ipoteza ca această așezare să continue și după părăsirea Daciei de către autoritățile romane.
Siminești[55], jud. Harghita. O așezare incertă. Cercetări 1960-1967, efectuate de către Muzeul din Sf. Gheorghe în colaborare cu Muzeul din Cristuru Secuiesc. Așezarea se găsește pe terasa pârâului Nicău, afluent al Târnavei Mari. Se vorbește de trei așezări diferite, una din epoca bronzului, alta dacică și una preromană. În jurul unei vetre au apărut fragmente ceramice provincial romane și de factură dacică și o monedă datată în timpul lui Antoninus Pius sau Marcus Aurelius.
Sângeorgiu de Mureș[56], jud. Mureș. Așezare rurală cercetată perieghetic în anii 1953-1954 de către M. Rusu. Au fost adunate fragmente ceramice provincial romane și unele de factură dacică.
Sânmihaiu de Câmpie[57], jud. Bistrița-Năsăud. Așezare rurală cercetată perieghetic în anul 1965 de către Șt.Dănilă de la Muzeul Bistrița. Au fost adunate framente ceramice provincial romane și unele de factură dacică.
Slimnic[58], jud. Sibiu. Două dintre cele mai importante așezări rurale din domeniul pe care ne-am propus să-l tratăm au fost cercetate sistematic de către Ioan Glodariu între anii 1970-1973. Ele se găsesc în punctele Șarba-Stempen și Șarba-La Saivane. În aceste puncte au fost descoperite așezări dacice atât din perioada preromană, cât și din cea romană.
Așezarea de la Șarba-Stempen este reprezentată de 10 locuințe, 9 semibordeie și eventual o locuință de suprafață și 14 gropi. În aceste complexe, materialele romane sunt aproape întotdeauna în asociere cu cele dacice, putând fi datate în secolele II-III p.Chr.[59]. Forma locuințelor este diferită, unele au formă ovală, altele trapezoidală, cu colțuri rotunjite, altele sunt de formă dreptunghiulară, altele au chiar formă neregulată, iar dimensiunile erau relativ mici[60]. Toate locuințele au însă o caracteristică comună, fiind adâncite în pământ până la adâncimi cuprinse între 0,40-0,50 m. Scheletul pereților era format din stâlpi, fiind uniți între ei printr-o împetitură din nuiele pe care se aplica lipitură de lut, uneori aceasta fiind ornamentată cu motive incizate și în relief. Acoperișul, probabil în două ape, era din paie, peste care se puneau uneori pietre late. La trei locuințe s-a putut stabili și locul intrări, marcat de fiecare dată de un prag, cruțat la săparea cavității semibordeielor. În majoritate locuințelor lipsesc vetrele de foc[61]. Singurele amenajări gospodărești aflate în preajmă și în intervalul dintre locuințe sunt gropile care conțineau și ele același amestec de materiale romane și dacice. Cele mai multe, 12, au formă de căldare, având în plan forme ovale sau rotunde, dimensiunile fiind diferite. Nu s-a constatat existența lipiturii de lut pe pereți sau pe fund. Destinația acestor era diversă, de la păstrarea proviziilor, la recoltarea de pământ galben, la depozitarea deșeurilor menajere[62]. Inventarul din complexele descoperite este format din ceramică, atât de factură romană cât și dacică. Se adaugă puține piese din fier, foarte greu de determinat, rare materiale de construcție, râșnițe plate, de tip roman, confecționate din andezit, două fibule de bronz, ambele descoperite în locuințe, prâsnele de lut, oase de bovine, porcine și bovine[63].
Așezarea din punctul Șarba - La Saivane, datorită condițiilor obiective din teren[64], nu a fost decât sondată arheologic, depistându-se resturi de locuințe, toate de tipul semibordei, păstrând caracteristicile constructive ale locuințelor descoperite și cercetate în așezarea de la Șaba-Stempen. Au fost cercctate de asemenea o serie de gropi[65]. Inventarul este format din ceramică, atât de factură romană, cât și dacică, adăugându-se câteva fragmente de râșniță și o lamă de cuțit[66].
Colectivul care a făcut cercetările sistematice de la Slimnic a realizat și o serie de cercetări de teren în urma cărora au mai fost depistate așezările din punctele "Lunca Frumoasă", "Pe Vale" și cea din satul Ruși, punctul "Sub Mesteacăn". Din aceste așezări a fost recoltat material ceramic atât de factură romană cât și dacică[67].
Stoenești[68], jud. Olt. Așezare rurală descoperită prin cercetări perieghetice.
Șieu-Odorhei[69], jud. Bistrița-Năsăud. Ceramică provincial romană și de factură dacică descoperită întâmplător, cu ocazia unor lucrări edilitare.
Șpălnaca[70], com. Hopârta, jud. Alba. Pe locul numit Șugud, situat în dreapta șoselei ce duce de la Hopârta la Vama Seaca, pe partea stângă a pârâului cu același nume s-a identificat o așezare, reprezentată printre altele prin fragmente de vase și bucăți de pietre de râșniță de tip roman provincial. Ceramica este în cea mai mare parte de factură provincial romană, dar apar și unele fragmente dacice modelate cu mîna, extrem de corodate. La 200 m spre sud-vest de așezare se găsește un cimitir de incinerație.
Șura Mică[71], jud. Sibiu. Așezare cercetată prin săpături arheologice în anii 1976-1979 de către Ioan Glodariu și Eugen Iaroslavschi. Așezarea, datată în perioada preromană continuă pe același loc în epoca romană și postromană până în secolul IV inclusiv.
Viișoara Mică[72], com. Drăgotești, jud. Dolj. Așezare rurală descoperită prin cercetări perieghetice.
Se remarcă faptul că în decursul anilor au fost depistate 59 de așezări pe care noi le-am inclus în catalog. De remarcat că din acestea 11 așezări au fost cercetate sistematic, alte 18 au fost sondate din punct de vedere arheologic, iar celelelalte 30 au fost identificate prin cercetări de teren (periegheze). Din cele 11 așezări cercetate sistematic, 3 dintre ele, așezările de la Cernatu, Lechința de Mureș, Șura Mică sunt mai degrabă asezări care se datează în perioada preromană, iar așezarea de la Cristești pare a fi mai degrabă o așezare romană formată prin colonizare efectivă. Deasemenea așezarea de la Cașolț care aparține fără îndoială coloniștilor norico-pannonici. Alte așezări nu oferă indicii serioase pentru o analiză detaliată, fiind descoperiri izolate în cadrul unor așezări care aparțin altor epoci - cazul așezării de la Cârcea, iar în altele nu au fost depistate complexe arheologice - cazul așezări de la Ocna Mureș. Trebuie să remarcăm că rezultatele cercetărilor arheologice de la Locusteni și chiar cele de la Obreja[73], rămân inedite. Singura așezare ale cărei rezultate sunt publicate într-o lucrare monografică este cea de la Slimnic-Stempen. Cât privește așezările cercetate prin sondaje sau prin cercetări arheologice de teren, ele rămân încă incerte și semnalarea lor reprezintă numai un indiciu pentru cercetări viitoare. În concluzie, baza documentară pentru o analiză este încă deficitară, aflându-ne și în acest domeniu doar la început de drum. Așezările sunt, potrivit actualei documentații, modeste, cu un inventar sărac. Locuințele sunt de asemenea modeste, aparținând în general tipului semibordei, de cele mai multe ori lipsindu-le inslațiile de foc, ceea ce indică așezări mai degrabă sezoniere. Nu cunoștem denumirea antică a nici uneia dintre aceste așezări. Dintre unitățile teritoriale, singurele care apar în provincie sunt territorium și vicus, fiecare o singură dată - cu referire la vicus Pirustarum, care este un simplu cartier al așezării Alburnus Maior, și la regio Ans.-, în ambele cazuri fiind vorba de entități de tip roman, existente abia în secolul III. Dintre posibilii conducători ai unor asemenea grupuri umane, nu dispunem decât de patru atestări ale unor principes. Or, după opinia noastră, nici unul nu poate fi pus în legătură cu vreo formațiune autohtonă, ci întotdeauna cu un grup de imigranți[74].
Cât privește prezența autohtonilor în orașe, ea este greu sesizabilă. De altfel, din cele cunoscute până acum, rezultă clar că aglomerațiile indigene nu au nici un rol în edificarea orașelor de tip roman în Dacia. Aproape întotdeauna acestea din urmă se dezvoltă pe amplasamente neocupate sau părăsite de indigeni. Se verifică și în cazul Daciei faptul că numele autohton poate fi un simplu toponim și nu dovedește o continuitate de locuire și de tradiție cu epoca precedentă. Prezența autohtonilor în aristocrațiile municipale daco-romane este neglijabilă, dar se poate observa totuși o prezență dacică la Napoca[75].