Așa cum a reieșit și din prezentarea istoricului cercetărilor, astăzi dispunem de un material mult mai consistent pentru mai buna înțelegere a ritului și ritualului de înmormântare la dacii din provincie, a faptului că atribuirea unei necropole autohtonilor nu ține atât de o continuitate a obiceiurilor funerare din epoca anterioară cuceririi, cât mai ales de asocierea materialelor în inventarul mormintelor, înțeles ca totalitatea obiectelor găsite într-un mormânt sau aflate în legătură cu acesta. Folosim în acest sens clasificarea făcută de către M. Babeș[141]: 1. obiecte care servesc practic la amenajarea mormântului (includem, aici, și urnele de la mormintele de incinerație[142]), a rugului sau la diferite uzanțe rituale; 2.ofrande menite să servească defunctului în "viața de dincolo de Styx" (vase, mâncare, monede etc.); 3. obiecte de port, aflate asupra defunctului în momentul înmormântării[143].
În analiza noastră vom utiliza datele furnizate de ultima lucrare monografică[144], renunțând la tratarea unor necropole fie din cauza caracterului vag al informațiilor[145], fie pentru că aparțin, probabil, altei epoci[146] sau altor grupuri etnice[147]. Au fost adăugate, în schimb, descoperirile mai noi, cum sunt cele de la Daneți și Dioști. Nu am considerat necesar să luăm în discuție necropolele de tipul Calbor sau Ighiu, în cazul cărora este unanim acceptat faptul că ele aparțin unor coloniști. Nu am avut în vedere nici unele descoperiri izolate[148], care nu ni s-au părut relevante pentru analiza noastră.
Daneți[149], jud. Dolj. Punct "Padina-La Fântâniță". Săpături arheologice de salvare 1977. S-au descoperit 16 morminte, toate de incinerație, dintre care 13 morminte de incinerație în urnă și 3 morminte de incinerație în groapă. Urnele sunt reprezentate de oale borcan, fără toarte, de factură romană, una singură fiind lucrată cu mâna, acoperite cu capace propriu-zise sau improvizate din alte vase. De obicei, peste aceste capace, se așezau fragmente ceramice. 6 morminte conțineau diverse obiecte de inventar: vase de ofrandă, inel de argint, fibulă, obiecte de fier, verigi de bronz, monedă (Commodus, a. 181), vas de sticlă, amnar de tip Przeworsk. Cele 3 morminte de incinerație în groapă nu au nici un fel de obiecte de inventar. Menționăm că lucrările de îmbunătățiri funciare au mai distrus circa 100 de morminte. Singurul criteriu de apartenență al acestei necropole la populația autohtonă, pe lângă rit și ritual, care după cum am văzut, nu sunt suficiente, ar constitui prezența ca urnă în M 6[150], a unui vas lucrat cu mâna, fără analogii în Dacia. Prezența în inventarul M 11[151], a unui amnar de tip Przeworsk, care este întâlnit la populatiile din nord, fiind specific și des semnalat în secolul IV[152], ne poate indica faptul că la Daneți s-ar putea să ne aflăm în fața unei comunități de origine germanică.
Dioști[153], jud. Dolj. Punct "Dealul Nucilor". Săpături arheologice 1985, 1987-1988. Au fost cercetate 119 morminte de incinerație, dintre care 92 morminte de incinerație în urnă și 27 morminte de incinerație în groapă. Inventarul este sărac (prezent numai în 26 de morminte în urnă și în 4 morminte în groapă), fiind compus din: un vas depus ca ofrandă, fibule, mărgele, monedă Caracalla. În momentul de față nu putem aduce mai multe date despre această necropolă. Credem că ne aflăm în fața unei necropole aparținând autohtonilor, chiar dacă nu întâlnim și morminte de înhumație. Publicarea monografiei acestei necropole va oferi noi date analizei noastre.
Iacobeni[154], jud. Cluj. Punct "Sărătura". Cu ocazia unei descoperiri fortuite, în anul 1961, au fost recuperate 4 urne - oale roșii globulare romane, provenind de la aproximativ 15 morminte de incinerație. Cercetările ulterioare nu au dat nici un fel de rezultate. Datele sunt insuficiente pentru o atribuire etnică. Nu se amintește existența unei ceramici de factură dacică, deci probabil ne aflăm în fața unui cimitir provincial roman.
Lechința de Mureș[155], jud. Mureș. Punct "Gostat". Înainte de primul război mondial, s-au descoperit întâmplător 3 morminte de incinerație. În cadrul săpăturilor arheologice din anii 1951 și 1957 au mai fost descoperite 8 morminte de incinerație dintre care 6 morminte de incinerație în urnă, 1 mormânt în groapă căptușită cu lespezi mici de gresie (cistă), 1 mormânt în groapă simplă. Ca urne sunt folosite oale de factură romană, fără toartă, 5 urne având capac (2 urne au capac special, 3 urne au drept capac câte o lespede de piatră). Inventarul (numai în urnele 4 și 6) este compus din: fibulă de bronz cu piciorul întors pe dedesupt; inel de bronz cu gemă roșie; plăcuță de bronz de la un cuțit; mărgea de os; lamă de cuțit din fier. Cimitirul este datat în sec. III. Nu dispunem de date suficiente, probabil fiind vorba de aceeași situație ca la Iacobeni, nici aici nedescoperindu-se ceramică de factură dacică.
Locusteni[156], com. Daneți, jud. Dolj. Punct "Valea Predeștilor". Săpături arheologice 1969-1975. S-au descoperit 290 de morminte: 215 morminte de incinerație (167 în urnă, 48 în groapă) și 75 de morminte de înhumație. Urne: ceramică romană: ceramică din pastă fină roșie, cenușie și zgrunțuroasă; forme: oala borcan, oala cu două torți, castroane, farfurii, capace speciale, cănițe cu o toartă, cupe folosite ca ofrandă; ceramică dacică: lucrată cu mâna și la roată; forme: oala borcan, ceașca dacică, cănița cu o toartă și fructiera; asociere de vase romane și dacice; capace: cioburi, funduri de vase, cești dacice, castroane, farfurii, capace speciale. Ofrandă: vase de lut (căniță cu o toartă, ceașcă dacică); vase de sticlă (farfurie incoloră, un fragment de flacon de formă lagena și un guttus); oase de animale. Inventar: 6 monede, numai una în mormânt (M 254), de la Traian (103-111), Hadrian, Marcus Aurelius (163-164), Lucius Verus (162-163) (M 254), Marcus Aurelius (176-177), Faustina Junior; fibule - 27 ex. (26 de bronz și una de fier), găsite în 22 morminte; podoabe de argint filigranat - găsite în 17 morminte, toate de incinerație: cercei, perle în formă de butoiaș, pandantive în formă de coșuleț; cercei din argint și bronz în 6 morminte; coliere - într-un singur mormânt; brățări - 2 exemplare, de bronz, într-un singur mormânt; mărgele de diferite tipuri în 34 de morminte; verigi de bronz - 3 exemplare în 3 morminte; ace - un exemplar, într-un mormânt; diferite obiecte de fier (verigă, cuțite, inel de coasă, un cui); atenție - un vârf de lance de tip roman (M 97) - singura armă descoperită în necropolele atribuite autohtonilor. Ne aflăm în fața celui mai mare cimitir aparținând dacilor din provincie, de care ne vom folosi în analiza noastră, mai ales că beneficiază de o monografie remarcabilă.
Obreja[157], jud. Alba. Punct "Cânepi" și "Tăul lui Filip". Săpături arheologice 1967-1971. S-au cercetat 243 de morminte, dintre care 236 de morminte de incinerație și 7 de înhumație. Dintre mormintele de incinerație, 116 sunt în urnă cu sau fără capac. Groapa în care erau depuse urnele este de formă rotundă cu diametrul de 0,60 m, adâncimea variind între 0,35 m și 0,85 m. Urnele sunt tipuri de oale obișnuite, cu sau fără toarte, în cele mai multe cazuri ele având anterior o utilizare în gospodărie; ca factură urnele sunt de două feluri: vase romane provinciale, lucrate cu roata și dacice (numai în 12 morminte), modelate cu mâna. Urnele sunt acoperite de cele mai multe ori cu unul, rar cu două, foarte rar cu trei capace puse unul peste altul; acoperirea urnelor se făcea cu capace speciale, cu simple cioburi, funduri de vase sau pietre; nu se specifică numărul urnelor cu capac. Se remarcă faptul că la Obreja urnele reprezintă întregul mormânt, neexistând, ca în alte necropole, obiceiul depunerii, îndeosebi a ofrandelor, lângă urnă. În cazul celor 107 de morminte de incinerație în groapă rotund-ovală, gropile au diametrul de 0,40-0,50 m, adâncimea fiind cuprinsă între 0,40 și 0,85 m; gropile sunt nearse. 13 morminte de incinerație sunt în groapă mare oval-alungită, cu dimensiunile de 1,00-1,40/0,40-0,70 m, axul lung orientat pe direcția E-V sau NV-SE; unele din aceste gropi au fost purificate ritual printr-un foc slab. In cazul celor 7 morminte de înhumație, gropile au fost săpate la o adâncime de 0,45-0,60 m, fiind orientate N-NV/S-SE; ele aparțin exclusiv unor copii; un caz aparte îl constituie un mormânt în care scheletul este acoperit de două jumătăți de oală de factură romană. Piese de inventar sunt prezente în aproximativ 100 de morminte și constau din mărgele de sticlă sau chihlimbar, brățări și cercei din fir simplu de bronz și argint, oglinzi cu ramă circulară sau pătrată, de metal sau de sticlă, cuțite de fier, inele de factură romană cu piatră încrustrată, doi cercei din argint în formă de coșuleț, lucrați în filigran, o mărgea din fire de argint lucrat în aceeași tehnică, fragmente dintr-un pahar de sticlă, un cercel mic de aur, un lacrimarium, două monede (una de la Antoninus Pius - a. 139, cea de-a doua de la Marcus Aurelius); aproximativ 18 fibule de bronz sau fier, toate de tip roman; între fibule predomină cele cu piciorul întors pe dedesupt și cele cu teacă laterală ce se datează cu precădere în secolul III. O publicare monografică a cercetărilor din această necropolă va reprezenta un pas înainte în lămurirea multor necunoscute, mai ales în privința coabitării dintre autohtoni și alte grupuri etnice, existența celor 13 morminte de incinerație în gropi oval-alungite sugerând prezența unui grup de coloniști illiri[158].
Soporu de Câmpie[159], jud. Cluj. Punct "Cuntenit" sau "Hodaie". Săpături arheologice 1956-1961. S-au descoperit 189 de morminte de incinerație și înhumație. Dintre cele 168 de morminte de incinerație, 141 sunt morminte de incinerație în urnă și 27 morminte de incinerație în groapă simplă, de formă rotundă-ovală. 21 de morminte sunt de înhumație. Mormintele de incinerație în urnă sunt cele mai numeroase. Urnele au fost așezate în gropi de formă rotundă-ovală cu dimensiuni, foarte rar surprise, cuprinse între 0,50-0,60 m, fiind săpate la adâncimi cuprinse între 0,65 și 0,95 m. Urnele sunt fie vase special confecționate, fie vase întregi sau fragmentare improvizate, folosite anterior în gospodărie și pot fi grupate în trei categorii mari: urne roșii de factură romană cu sau fără torți, de calitate superioară; urne cenușii-brune, de asemenea de factură romană, în totdeauna fără toarte, și urne lucrate cu mâna de factură dacică, din pastă grosolană de culoare cenușie negricioasă, cu ornamentație săracă, constând din butoni mici și rotunzi, brâuri striate sau alveolare, crestături, dungi în relief etc. De cele mai multe ori urnele erau acoperite fie cu capace propriu-zise, fie cu farfurii, funduri de oale, simple cioburi sau pietre, în trei cazuri câte o ceașcă dacică; câteodată, peste capacul propriu-zis era așezată jumătatea inferioară a unor vase-oale brune cenușii- de factură romană sau dacică. In trei cazuri urna era depusă într-o casetă de piatră -cistă-, iar într-un caz o casetă conținea două urne. Inventarul, în general sărac, cuprinde cercei și inele de argint, mărgele de forme, mărimi și culori diferite, fusaiole, brățări din fir simplu de argint sau bronz, pandantive din bronz sau fier, lame de cuțitaș din fier, cuțite de fier, aplici din bronz de dimensiuni mici, fibule de bronz și fier, șase monede de la Traian, Faustina I, Marcus Aurelius și Crispina, soția împăratului Commodus. Mormintele de incinerație în groapă simplă, în număr de 27, constau dintr-o groapă de formă oval-rotundă cu dimensiuni, probabile, de 0,50-0,60 m, adâncimile fiind identice ca și în cazul mormintelor în urnă, adică 0,65 și 0,95 m; în gropi, pe lângă cenușă, se găsesc, rareori, cioburi și, într-un singur caz, o fibulă fragmentară de bronz. Mormintele de înhumație, cele mai puțin numeroase - 21, aparțin unor copii sub vârsta de șapte ani; gropile sunt săpate la o adâncime de circa 1 m, din schelet păstrându-se, de obicei, craniul. Numai în două cazuri erau depuse ofrande, constând din cioburi și câte un vas-pahar. Intr-un caz scheletul era acoperit cu fragmente din partea superioară a unei oale de factură dacică. Este vorba de cel de-al doilea cimitir al autohtonilor care beneficiază de o monografie, fiind și cel mai cunoscut, săpăturile începând aici încă din anul 1956. Impreună cu cel de la Locusteni, dă și numele acestui tip de necropole: Soporu-Locusteni.
Spălnaca[160], com. Hopârta, jud. Alba. Săpături arheologice 1976, 1979. S-au descoperit întâmplător 15 morminte de incinerație, cu și fără urnă. Nu cunoaștem alte date.
Din analiza făcută, reiese că până în prezent cunoaștem, cu rezerva celei de la Dioști, 4 necropole, totalizând, după scăderea celor 13 morminte de incinerație în groapă alungită de la Obreja, 828 de morminte, dintre care 725 sunt morminte de incinerație, reprezentând 87,56% și 103 morminte de înhumație, reprezentând 12,44%. Din cele 725 de morminte de incinerație, 516 morminte, adică 71,17% sunt morminte de incinerație în urnă, cele cu resturile cremației depuse direct în groapă fiind 209, adică 28,83%. Raportat la numărul total de morminte, procentul de incinerați se prezintă astfel: 62,32% incinerați în urnă; 25,24% incinerați în groapă. Din păcate, numai necropolele de la Locusteni și Soporu de Câmpie sunt publicate in extenso, așa că analizele pe care le vom face în continuare pornesc de la lotul de 479 de morminte cât totalizează cele două necropole.
Rit și ritual
Din cele 479 de morminte, 383 sunt de incinerație (79,96%) și 96 de înhumație (20,04%).
Mormintele de incinerație fac parte din categoria celor cu arderea defuncților făcută în altă parte, la ustrinum; în necropolele analizate de noi și aparținând autohtonilor nu s-a folosit ritualul incinerării pe loc. S-au folosit cele două feluri de depunere a resturilor cremației: în urnă - 308 morminte (64,30% din totalul lotului) și în groapă nearsă - 75 de morminte (15,66% din totalul lotului).
Gropile în care au fost depuse urnele n-au fost sesizate decât arareori (de obicei sunt ovale, 0,30/0,40 m până la 0,50/0,70 m) și ele nu depășesc cu mult dimensiunile vaselor folosite ca urne.
Urnele în care au fost depuse resturile incinerației și, uneori, piese de inventar, sunt de două facturi: romană și dacică. Astfel, din cele 308 morminte în urnă, 196 au urne de factură romană (63,64%) și 112 au urne de factură dacică (36,36%). La Locusteni exista 3 morminte duble, dintre care unul (M 30) conține o urnă romană și o alta de factură dacică, iar celelalte două (M 76; M 104) conțin urne numai de factură dacică. Tot la Locusteni există și un mormânt triplu (M 81) care conține 3 urne de factură romană. Urnele sunt acoperite cu capace în cazul a 214 morminte (69,48% din mormintele de incinerație în urnă), speciale sau reprezentate de diferite părți din vase, de obicei funduri, dar și farfurii, castroane, cești dacice, într-un caz o fructieră autohtonă, pietre, cioburi. Urnele de factură romană au capace în proporție de 77,55% (152 urne cu capace), iar urnele de factură dacică sunt acoperite în proporție de 69,44% (62 urne au capace). Din cele 152 de urne de factură romană cu capac, 28 au capace de factură dacică, iar în cazul celor 62 de urne de factură dacică, la 20 capacele sunt de factură romană.
Mormintele de incinerație în groapă, în număr de 75, sunt cele mai puțin răspândite. Gropile sunt rotunde sau ușor ovale, cu dimensiuni cuprinse între 0,20 și 0,65 m sau, în cazul celor ovale, de 0,25/0,35 și 0,40/0,60 m. Nu s-au găsit resturi de la diferitele materiale în care, eventual, au fost "împachetate" resturile incinerației.
La mormintele de înhumație se observă o diferență semnificativă între cele două necropole studiate. Astfel, la Locusteni, au fost descoperite 75 de morminte, pe când la Soporu de Câmpie se găsesc numai 21 de morminte de înhumație, procentul înhumaților fiind de 25,86% la Locusteni, iar la Soporu de Câmpie de 11,11%. Gropile mormintelor sunt dreptunghiulare, cu dimensiuni cuprinse între 1,10/0,60 m și 1,25/0,75 m; orientarea scheletelor, acolo unde s-a putut observa, este diversă, cele mai multe au o orientare S-N.
Inventarul mormintelor
Inventarul mormintelor din lotul analizat este sărac, acest lucru fiind o caracteristică generală, atât a necropolelor din provincie, cât și a necropolelor aparținând dacilor rămași în afara ei.
Astfel, din cele 479 de morminte numai 176 au piese de inventar, adică 36,74%. Pe categorii de morminte situația se prezintă astfel: din cele 383 de morminte de incinerație, 148 au inventar (84,09%), iar din 96 de morminte de înhumație, 28 conțin diferite piese de inventar (15,91%). Din cele 308 morminte de incinerație în urnă, 126 au inventar (71,59% din totalul mormintelor cu inventar); în cazul urnelor cu capac, din 214, 94 au inventar (53,41%), iar în cazul celor 94 de urne fără capac, 32 conțin inventar (18,18%); în cazul celor 196 de urne de factură romană, doar 87 conțin inventar (49,43%), iar din cele 112 de factură dacică, numai 39 (22,16%) au inventar. Din cele 75 de morminte de incinerație în groapă, numai 22 conțin inventar (12,5%), fiind, deci, cele mai sărace.
Inventarul este format din podoabe (cercei din argint și bronz, inele, mărgele din sticlă și lut, brățări), podoabe din argint filigranat, fibule, obiecte de uz casnic din fier și bronz (ac, verigi, cuțite), într-un singur mormânt, la Locusteni, găsindu-se un vârf de lance din bronz, singura armă descoperită într-un mormânt al autohtonilor din provincia Dacia.
Ofrandă
In 97 de morminte (20,25% din lotul analizat) s-au depus diferite ofrande, situația fiind diferită între cele două necropole, la Locusteni făcându-se ofrande vase de diferite tipuri, pe când la Soporu de Câmpie întâlnim, de obicei, cioburi provenind de la banchetul funerar. Câteva date statistice despre depunerile de ofrandă din diferite tipuri de morminte[161] indică faptul că ofrandele erau depuse în general în mormintele de incinerație, în cazul celor de înhumație acest obicei fiind foarte puțin răspândit. Ofrandele constau în general din vase, de obicei căni, dar și din vase de sticlă, cești dacice, uneori oase de animale.
Datare
În studiile monografice privind cele două necropole analizate aici, autorii cercetărilor le-au datat în sec. II-III[162].
Se poate observa că, dacă necropola de la Locusteni este mai mult legată de secolul II, acestui veac aparținându-i cele mai multe morminte, cea de la Soporu de Câmpie pare să "aparțină", mai degrabă, secolului III, deși unele morminte este posibil să fie mai timpurii decât cele de la Locusteni. Odată cu apariția unor studii de sinteză privind anumite categorii de materiale, cât și cu publicarea cimitirelor din Dacia romană (trebuie remarcat că, până în prezent nu este publicată, într-un studiu monografic, nici o necropolă din Dacia, în afara celor analizate aici), se vor putea face datări mai strânse.
În momentul de față cunoaștem 828 de morminte grupate în 4 necropole pe care le putem atribui autohtonilor daci. Aceste descoperiri, alcătuind așa-zisul grup Soporu-Locusteni, prezintă o serie de caracteristici comune: