Ceramica constituie principala dovadă materială a prezenței autohtonilor daci în provincia creată de împăratul Traian. Acest lucru a fost observat încă din perioada în care se efectuau primele cercetări arheologice în așezări și castre, ajungându-se și la primele concluzii care, chiar dacă sufereau de o anumită inconsistență în demonstrații, puneau probleme generale care urmau, cel puțin unele dintre ele, să fie confirmate, de cercetări viitoare[169].
În primele rapoarte asupra săpăturilor din diferite stațiuni aparținând epocii romane se făceau referiri și la ceramica indigenă[170].
După 1950, odată cu reluarea cercetărilor arheologice pe scară largă, crește, în mod firesc, și numărul descoperirilor în domeniul de care ne ocupăm, ce sunt adunate în primul studiu de sinteză referitor la continuitatea dacilor în provincie[171], studiu în care se fac și primele considerații, bazate pe o documentare mai amplă, asupra ceramicii de factură dacică[172]. Cercetătorul clujean N. Gudea publică într-un interval scurt ceramica din diferite castre cercetate[173], efort meritoriu, dar care nu a mai fost urmat, decât în mică măsură[174], de către alți cercetători.
O dată cu cercetarea și publicarea monografică a necropolelor de la Soporu de Câmpie și Locusteni s-au putut face și primele departajări tipologice pentru ceramica de factură dacică[175] și s-a putut observa și ponderea ceramicii autohtone în cadrul unei zone, cea a Olteniei[176].
Tot în această perioadă apar și rezultatele cercetărilor din așezarea de la Slimnic[177], în care, pentru prima dată, este publicată pe complexe atât ceramica de factură romană, cât și cea de factură dacică.
În anii din urmă, cercetări semnificative în acest domeniu nu s-au mai realizat, cu excepția unor studii care ne aduc dovezi ce atestă prezența ceramicii de factură autohtonă în capitala Daciei[178], la Tibiscum[179] și la Napoca[180].
În momentul de față, cunoaștem în jur de 90 de stațiuni în care a apărut ceramică de factură dacică, lucrată, de obicei, cu mâna, dar, din păcate, în cea mai mare parte, aceste descoperiri sunt întâmplătoare, fără a se cunoaște prea multe date în legătură cu condițiile descoperirii, iar materialul este foarte fragmentar.
În plus, în momentul de față, nu dispunem, în afară de Oltenia, de un studiu monografic privind ceramica provincială romană din Dacia. Mai mult, nu a fost publicat exhaustiv materialul ceramic din nici una dintre stațiunile cercetate.