Getica[3], opera medicului Criton, însoțitorul lui Traian în campania sa dacică, nu s-a păstrat, dar reluarea sa sub forma câtorva pasaje în scrieri mai târzii constituie un izvor important pentru problema în discuție.
Astfel, Ioannes Lydus, care a scris în sec. VI, în De magistratibus, II, 28[4], afirmă: "După ce a cucerit-o pentru prima oară și l-a învins pe Decebal, conducătorul geților, puternicul Traian a adus romanilor...și peste cinci sute de mii de bărbați[5] cât se poate de potriviți pentru luptă, împreună cu armele lor, așa cum a afirmat Criton, care a luat parte la război"[6].
În Scoliile patriarhului Arethas din Caesarea la Lucian, Icaromenipos, p.104[7], manuscrise redactate probabil prin sec. IX-X, dar păstrate în copii din secolul al XIII-lea, se amintește de "Geții, un neam barbar și puternic - care s-a ridicat împotriva romanilor și i-a umilit până la plătirea tributului, mai târziu, când aveau rege pe Decebal - a fost până într-atâta zdrobit de Traian, încât tot neamul ajunsese la vreo patruzeci de bărbați[8], după cum povestește Criton în Getice"[9].
Împăratul Iulianus (Apostata), în Caesares, 22, 4-8, transmite cuvântarea lui Traian în fața zeilor[10]: "După aceasta i se dă lui Traian putința de a vorbi. Acesta ... începu să arate trofeele getice și cele partice....zise: Eu, Jupiter al zeilor, după ce am luat conducerea imperiului...singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru și am nimicit neamul geților, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva..."[11]; această exagerare a realității istorice se datorește caracterului satiric și de aceea retoric al operei, în care împărații sunt puși să-și exalte meritele[12].
Având în vedere confuzia constantă a goților cu geții în izvoarele scrise, începând cu secolul IV, nu este exclus ca afirmația pusă în gura lui Traian în legătură cu nimicirea neamului geților să reflecte mai degrabă propaganda în jurul problemei gotice[13].
Eutropius[14], în Breviarium ab Urbe condita, VIII, 2, 2[15], afirmă: "Traianus...Daciam, Decibalo victo, subegit, provincia trans Danubios facta in his agris..." ("Traian ..., învingând pe Decebal, el a supus (subjugat) Dacia și a transformat în provincie romană ținuturile de dincolo de Dunăre..."). Tot în Breviarium ab Urbe condita, VIII, 6, 1-2[16] se amintește: Traianus, victa Dacia, ex toto orbe Romano infinitas eo copias hominum transtulerat ad gros et urbes colendas; Dacia enim diuturno bello Decibali viris fuerat exhausta" = "deoarece Traian, după cucerirea Daciei, adusese o mulțime foarte mare de oameni din toate colțurile lumii romane pentru popularea orașelor și cultivarea ogoarelor; căci Dacia fusese secătuită de bărbați în urma lungului război al lui Decebal"[17]. Se poate observa aici maniera tipică de acțiune a împăraților romani după cucerirea unui teritoriu - colonizarea menită a înlocui pierderile determinate de război în rândurile populației masculine[18], dar care a și modificat radical compoziția etnică a teritoriului tranformat de romani în provincie[19], probabil și datorită ritmului intens al colonizării, începută imediat după cucerire[20].
Alte scrieri se referă doar la victoria lui Traian asupra dacilor[21], fără comentarii de natură demografică.
Astfel, Cassius Dio, în Istoria romană, LXVIII, 14, 1[22], notează că: "Traian ..., biruindu-i pe daci după îndelungi și grele strădanii", iar Ammianus Marcellinus, XXI, 5, 14, invocă "...Victoria (Traiani) contra Dacos...", Biruința (lui Traian) asupra dacilor...". Cassiodorus, Chronica, a.106[23]: "A.U.C. 744-745, A.p.Chr.105. Candidus et Quadratus. His conss. Traianus de Dacis et Scythis triumphavit." = Anul Romei 744-745. Anul erei noastre 105. Candidus și Quadrattus (consuli). Sub acești consuli Traian a triumfat asupra dacilor și sciților." Iordanes, Romana, 267[24]: "Traianus de Dacis Scythisque triumphavit" = "Traian a repurtat un triumf asupra dacilor și sciților".
Alți autori amintesc despre victoria lui Traian și consecința ei imediată, transformarea Daciei în provincie. Rufius Festus, în Breviarium rerum gestarum populi Romani, VIII, 2[25] consemnează că "...Traianus...Dacos sub rege Decibalo vicit et Daciam trans Danuvium in solo barbariae provinciam fecit." = "Traian i-a învins pe dacii lui Decebal și a transformat în provincie romană teritoriul Daciei de dincolo de Dunăre, iar Eusebius, în Chronicon, 194, a-b[26] precizează că "În anul 101 d. Chr., în timpul olimpiadei 220, Traian a triumfat asupra dacilor și sciților. În anul 102 d. Chr., în timpul olimpiadei 220, după înfrângerea regelui Decebal, Traian a transformat Dacia în provincie..." Sextus Aurelius Victor, în De Caesaribus,13, 3[27] notează "Quippe [Traianus] primus aut solus etiam vires Romanas trans Istrum propagavit domitis in provinciam Dacorum pileatis satiusque nationibus, Decibalo rege..." = "Într-adevăr, el [Traian] ca primul sau chiar singurul a extins stăpânirea romană dincolo de Dunăre, supunând și transformând într-o provincie romană pe daci, care purtau "pileus", și numeroase neamuri, precum și pe regele Decebal".