Paul Damian - Geto-dacii în configurația demografică a Daciei romane

D. TOPONIMIA, HIDRONIMIA, NUMELE DE TRIBURI

           Deși cunoștințele actuale referitoare la toponimia antică a Daciei romane sunt destul de sărace, abia atingând 80 de atestări[129], se remarcă faptul că cele mai multe toponime sunt de origine autohtonă: Acidava, Agnaviae (Acmonia), Alburnus (Maior), Ampelum, Apulum, Arcidava, Arutela, Aziziz, Brucla, Buridava, Cedonia, Cumidava, Darnithitum, Deusara, Dierna, Drobeta, Gaganae, Germisara, Immenosum (Maius), Masclianae, Micia, Partiscum, Pelendova, Porolissum, Potaissa, Rannistorum, Resculum, Rucconium, Rusidava, Sacidava, Saldae (?), Samum, Sarmizegetusa, Singidava, Tibiscum[130]. Capitala provinciei, Colonia Dacica (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) își adaugă numele capitalei regilor daci - Samizegetusa, care se aflase la 30 km depărtare de ctitoria urbană a lui Traian[131]. În afara acestor toponime ce se referă deopotrivă la așezări civile și castre, se evidențiază numele munților Carpați - Carpates[132], precum și hidronimele autohtone Alutus, Crisius, Marisus, Samus, Tibiscum, Tisia[133], demonstrând clar că la sosirea lor coloniștii și administrația romană găsind în Dacia o populație băștinașă stabilă, cu care au trebuit să conviețuiască și de la care au preluat aceste nume.
           Vechea toponimie și hidronimie a Daciei, cunoscută din Geographia lui Ptolemeu, a fost preluată și menținută de romani, fapt care pledează categoric nu pentru dispariția, ci pentru dăinuirea în număr mare a populației autohtone. Existența sub romani a numelor de localități mai importante dace, de râuri mari, ca și de munți, nu poate fi explicată logic decât prin continuitate etnică[134].
          Triburilor geto-dace pomenite de Ptolemeu[135]: Albocenses, Anarti, Biephi, Buri(davense), Caucoenses, Ciagisi, Costobocii, Contensi, Piephigi, Potulatenses, Predavenses, Racatenses, Saldenses, (Oredes)enses, Teurisci, li se adaugă Appuli[136]. La Cășei-Dej-Samum se atestă o regio Ans(amensium) care și-a luat numele de la populația locală Ans(amenses)[137]. În împrejurimile castrului de la Râșnov, pe timpul lui Severus Alexander (222-235), o inscripție pomenește populația Cumidavenses, populație legată probabil de localitatea Cumidava[138].