Cronologia restaurării Coifului de la Coțofenești

Coiful și două brățări dacice de aur sunt recuperate de către autoritățile olandeze și prezentate publicului.

O echipă de specialiști din cadrul Muzeului Național de Istorie a României s-a deplasat în Regatul Țărilor de Jos în vederea verificării stării de conservare și a confirmării autenticității bunurilor culturale. Examinarea acestora s-a realizat în colaborare cu specialiști și experți restauratori olandezi.

 În cadrul procedurilor de expertizare au fost efectuate analize microscopice, precum și o evaluare tehnică detaliată a bunurilor. Rezultatele examinării au confirmat că cele trei piese sunt bunurile culturale împrumutate de Muzeul Național de Istorie a României pentru expoziția „Dacia – Rijk van goud en zilver”, organizată la Muzeul Drents din Assen, Regatul Țărilor de Jos.

 Bunurile prezintă caracteristicile tehnice consemnate în documentația de evidență și în registrele de inventar ale Muzeului Național de Istorie a României. În cazul coifului, examinarea de specialitate a permis identificarea particularităților de structură și decor, precum și a elementelor specifice intervențiilor de restaurare anterioare, cunoscute de specialiștii muzeului care au studiat și au lucrat anterior asupra acestei piese.      

Coroborarea rezultatelor analizelor microscopice, a evaluării tehnice și a datelor documentare deținute de Muzeul Național de Istorie a României a confirmat identitatea și autenticitatea celor trei bunuri examinate.

O echipă de specialiști ai Muzeului Național de Istorie a României s-a deplasat în Regatul Țărilor de Jos în vederea ambalării bunurilor pentru transportul specializat. Specialiștii au însoțit bunurile pe tot parcursul transportului până la predarea acestora la sediul Muzeului Național de Istorie a României.

Coiful de la Coțofenești și brățările sunt repatriate în România și prezentate publicului la sediul Muzeului Național de Istorie a României.

La finalul acestei perioade, brățările sunt reintroduse în circuitul expozițional și pot fi admirate în cadrul expoziției permanente „Tezaur Istoric” a Muzeului Național de Istorie a României. În același timp, coiful de la Coțofenești intră într-o etapă de investigații premergătoare intervențiilor de conservare și restaurare.

Prima etapă a investigațiilor necesare pentru fundamentarea și demararea procedurii de restaurare a coifului de la Coțofenești a constat în realizarea unei documentări imagistice complexe, menită să asigure înregistrarea riguroasă a stării de conservare a piesei și constituirea unei baze de referință pentru toate etapele ulterioare de investigare, conservare și restaurare.

În acest scop, au fost realizate următoarele tipuri de documentare:

• Documentarea fotografică a permis înregistrarea detaliată a aspectului general al piesei și a stării sale de conservare, inclusiv a particularităților de structură, decor, suprafață, degradare și a urmelor intervențiilor de restaurare anterioare. Documentarea fotografică constituie, totodată, un instrument esențial pentru monitorizarea evoluției stării de conservare și pentru compararea stării obiectului înainte, în timpul și după intervențiile de conservare-restaurare.
• Documentarea fotogrametrică a permis obținerea unei reprezentări tridimensionale precise a coifului, pe baza unui set de imagini fotografice realizate din multiple unghiuri. Această metodă oferă posibilitatea înregistrării geometriei și volumetriei piesei, precum și a unor particularități morfologice și structurale dificil de surprins prin documentarea fotografică bidimensională. Modelul fotogrametric poate constitui un reper important pentru analiza stării actuale a obiectului, pentru efectuarea de măsurători și pentru documentarea modificărilor intervenite pe parcursul procesului de restaurare.
• Scanarea 3D a permis realizarea unei înregistrări digitale tridimensionale de înaltă precizie a formei și geometriei coifului. Datele obținute oferă o bază obiectivă pentru analiza dimensională și structurală a piesei, pentru identificarea și monitorizarea eventualelor deformări sau modificări ale formei, precum și pentru compararea precisă a stării obiectului în diferite etape ale procesului de conservare-restaurare. Totodată, documentarea 3D contribuie la conservarea digitală a informației referitoare la obiect și permite realizarea unor analize și reprezentări digitale fără manipularea directă a piesei.
  Prin utilizarea complementară a documentării fotografice, fotogrammetrice și a scanării 3D, a fost creată o documentație imagistică integrată, care surprinde atât aspectul vizual și detaliile de suprafață ale coifului, cât și caracteristicile sale morfologice, geometrice și volumetrice. Această documentație reprezintă un instrument fundamental pentru evaluarea stării de conservare, fundamentarea deciziilor de intervenție și monitorizarea etapelor ulterioare ale procesului de conservare-restaurare.

Cea de-a doua etapă a programului de investigații a constat în realizarea unui complex de analize fizico-chimice non-invazive, desfășurate prin colaborarea specialiștilor Muzeului Național de Istorie a României cu cercetătorii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH), precum și cu experți ai Agenției Patrimoniului Național din Regatul Țărilor de Jos.

 Investigațiile au urmărit caracterizarea materială și tehnologică a coifului, precum și evaluarea stării de conservare și a modificărilor survenite la nivelul suprafeței și structurii piesei.

Investigațiile prin microscopie optică și microscopie digitală au fost utilizate pentru examinarea detaliată a suprafeței coifului de la Coțofenești, în vederea identificării urmelor de uzură, a deformărilor, zgârieturilor, depunerilor și a eventualelor indicii privind intervenții de conservare-restaurare anterioare.

Rezultatele examinării au indicat faptul că desprinderile produse în urma evenimentului au survenit exclusiv în zonele care prezentau intervenții de restaurare anterioare, respectiv zonele care fuseseră lipite în timpul celei mai recente restaurări a piesei care a avut loc în anul 2021. Totodată, investigațiile nu au evidențiat apariția unor desprinderi suplimentare și nici prezența unor fisuri profunde noi, cu impact asupra integrității structurale a coifului.

Prin aceste investigații microscopice au fost identificate și urme lăsate pe suprafața metalului de tehnicile de prelucrare ale metalului în vechime, precum și tehnicile de realizare și ornamentare ale coifului, fiind vizbile urmele de ciocănire din vechime, precum și modificările survenite prin prelucrarea mecanică a metalului, respectiv utilizarea ustensilelor specifice ornamentării coifului.

Spectroscopia de fluorescență de raze X (XRF) a fost utilizată pentru determinarea compoziţiei elementale. Rezultatele analizei XRF obținute au fost comparate cu cele înregistrate anterior furtului coifului, în cadrul proiectului PN-II-ID-PCE-2011-3-0078 „Studii de arheometalurgie pe aurul şi argintul dacic folosind metode performante de spectrometrie de raze X”, coordonat de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH), desfășurat în perioada 2011-2016. În intervalul 15 mai – 15 iunie 2026, analizele XRF au fost efectuate cu două spectrometre XRF diferite, atât în zonele investigate anterior, cât și în alte puncte de interes de pe suprafața obiectului, în vederea obținerii unei imagini complete și coerente asupra compoziției elementale a coifului și a eventualelor variații existente. Conform rezultatelor analizelor XRF, compoziția elementală a obiectului este similară în toate punctele investigate, fiind identificate aceleași elemente principale: aur (Au), argint (Ag), cupru (Cu) și mici cantități de fier (Fe), prezent ca impuritate. Diferențele minore observate în proporțiile relative ale elementelor chimice identificate nu indică variații semnificative ale compoziției materialului, acestea fiind atribuite caracteristicilor instrumentelor XRF utilizate și încadrându-se în marja normală de incertitudine a metodei. La compararea rezultatelor obținute anterior furtului coifului (2011-2016) cu cele obținute în perioada 15 mai – 15 iunie 2026, s-a constatat că cele trei seturi de date XRF se referă la același obiect, neexistând niciun indiciu care să sugereze substituirea sau modificarea acestuia. Mai mult decât atât, compoziţia elementală identificată indică un aliaj natural de aur (electrum), care în literatura de specialitate este menţionat ca fiind aur nativ din Transilvania cu mult argint, cupru sub 1% şi fier în urme.

Rezultatele obținute prin microscopie electronică de baleiaj (SEM) indică faptul că suprafața coifului este dominată de urme evidente ale prelucrării mecanice și de prezența unor defecte de suprafață, precum cavități, microfisuri și zone de exfoliere. Imaginile SEM au evidențiat o suprafață neomogenă, poroasă și, local, lamelară, cu mici cavități, microfisuri, exfolieri și desprinderi de material. Au fost observate urme de șlefuire și prelucrare mecanică, precum și zone de deformare plastică. Investigația a identificat și contaminanți superficiali, între care particule și fibre provenite probabil din hârtie sau materiale textile folosite pentru ambalarea bunului. Rezultatele indică suprapunerea urmelor tehnologice antice cu efectele îmbătrânirii, ale manipulării și ale intervențiilor succesive asupra obiectului.

O parte din zonele observate cu ajutorul microscopului electronic de baleiaj au fost analizate și prin spectrometrie de raze X cu energie dispersivă (EDX) în vederea identificării și cartografierii elementelor chimice constituente ale coifului. Rezultatele obținute prin analiza EDX confirmă în mare măsură datele furnizate de XRF, indicând o compoziție elementală principală a coifului de la Coțofenești formată din aur (Au), argint (Ag) și cupru (Cu), alături de urme de fier (Fe) considerate impurități. Măsurătorile realizate la adâncimi diferite au pus în evidență existența unui strat istoric de patină îmbogățit în aur și sărăcit în argint. Grosimea acestuia a fost estimată la peste 3–5 micrometri. Patina reprezintă rezultatul transformărilor produse în timp prin acțiunea mediului și constituie o componentă materială și istorică ce trebuie protejată în cadrul restaurării.

Rezultatele PIXE obținute indică faptul că aliajul este alcătuit predominant din aur (Au) și argint (Ag), în timp ce cuprul (Cu) este prezent în concentrații reduse, de regulă sub 1%, putând fi considerat un element în urme, ceea ce confirmă rezultatele XRF și SEM-EDX. Se observă, de asemenea, că proporțiile elementelor principale variază de la un punct de analiză la altul. Această variabilitate sugerează că aliajul nu este omogen, ceea ce poate indică faptul că acesta nu a fost obținut prin topirea completă a componentelor, ci mai degrabă printr-o tehnologie de prelucrare la cald, compatibilă cu practicile metalurgice specifice perioadei istorice în care este încadrat artefactul.

Rezultatele obținute în urma examinarării a două fragmente, indică faptul că metalul nu este caracterizat de o fragilizare severă. Cu această ocazie au fost observate delaminări și microfisuri limitate la stratul exterior, fără fisuri transversale care să traverseze întreaga grosime a foii de aur. În acest context, din punct de vedere microstructural, materialul se află într-o stare de conservare relativ bună. Absența unei fragilizări profunde indică faptul că remodelarea controlată a zonelor deformate poate fi luată în considerare, cu monitorizarea permanentă a răspunsului mecanic al obiectului.

Coroborarea rezultatelor obținute prin metodele de investigație aplicate a permis formularea unei imagini unitare asupra compoziției, tehnologiei de execuție și stării de conservare a coifului. Analizele au confirmat că piesa a fost realizată din electrum natural, un aliaj alcătuit predominant din aur și argint, cu cantități reduse de cupru și alte elemente prezente în urme. Caracteristicile observate la nivel microscopic indică o prelucrare complexă a metalului, prin cicluri succesive de încălzire, batere, modelare și lustruire, specifice tehnologiilor metalurgice antice.
Suprafața obiectului păstrează mărturii ale etapelor sale de realizare, dar și ale istoriei ulterioare: patină naturală, depuneri, urme de uzură și manipulare, fisuri, microfisuri, porozități, exfolieri și intervenții anterioare de conservare-restaurare. Investigațiile au evidențiat faptul că aceste degradări sunt concentrate în principal la nivelul stratului superficial. Analiza microstructurală nu a identificat o fragilizare severă și nici fisuri care să traverseze întreaga grosime a foii metalice.
În consecință, structura internă a materialului prezintă o stabilitate mecanică suficientă pentru luarea în considerare a unei intervenții de conservare-restaurare. Aceasta trebuie realizată gradual, prin metode minimale și controlate, cu monitorizarea permanentă a comportamentului metalului și cu păstrarea patinei istorice, a urmelor tehnologice și a tuturor elementelor relevante pentru autenticitatea și istoria obiectului.

Pe baza rezultatelor investigațiilor de specialitate a fost elaborată strategia de conservare-restaurare, în conformitate cu prevederile Normelor din 18 decembrie 2003 privind conservarea și restaurarea bunurilor culturale mobile clasate. Fundamentată pe principiile intervenției minime, compatibilității materialelor, reversibilității și documentării integrale, strategia propusă este structurată în trei etape succesive:

 Etapa I — Îndepărtarea materialelor provenite din restaurările anterioare

Prima etapă urmărește eliminarea controlată a reziduurilor de rășină epoxidică păstrate pe suprafețele interioare și exterioare ale coifului, provenite din intervențiile anterioare de restaurare.

Etapa a II-a — Remodelarea controlată a zonelor deformate

A doua etapă are ca obiectiv reducerea graduală a deformărilor recente și apropierea coifului de configurația sa anterioară, numai în limitele permise de starea de conservare a metalului. Pentru distribuirea uniformă a forțelor vor fi realizate cale și mulaje personalizate din material termoplastic, protejate prin materiale neutre, care nu aderă și nu lasă urme pe suprafața coifului.

Presiunea va fi aplicată progresiv, cu ajutorul unor dispozitive cu reglaj micrometric și al unor sisteme de susținere adaptate geometriei coifului. Fiecare microetapă va fi urmată de examinări vizuale și microscopice, măsurători dimensionale și documentare fotografică. Apariția unor fisuri noi, exfolieri, delaminări sau deformări secundare va determina oprirea imediată a procedurii și reevaluarea intervenției.

Etapa a III-a — Reîntregirea și stabilizarea obiectului

Etapa finală vizează restabilirea solidității structurale și pregătirea coifului pentru păstrare și expunere în condiții de siguranță. Sunt prevăzute consolidarea spărturii dintre protecția pentru ceafă și registrul ornamentat al calotei, refacerea consolidării din zona urechii stângi și reatașarea obrăzarului drept.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, strategia de restaurare a Coifului de la Coțofenești, bun cultural clasat în categoria juridică Tezaur, a fost înaintată spre analiză Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor. În urma evaluării documentației de specialitate, Comisia a emis aviz favorabil pentru demararea procesului de restaurare, în acord cu etapele și metodologia prevăzute în strategia propusă.
Documentația a fost elaborată de o comisie interdisciplinară constituită la nivelul Muzeului Național de Istorie a României, formată din muzeografi, restauratori experți în conservarea-restaurarea bunurilor arheologice din metal și cercetători specializați în investigații fizico-chimice.

Demararea primei etape a intervenției directe asupra coifului, care vizează îndepărtarea controlată a reziduurilor de rășină epoxidică existente pe suprafețele interioare și exterioare ale coifului. Procedura va fi precedată de teste locale de solubilitate și expunere, în vederea stabilirii cantității minime de solvent și a duratei optime de acțiune.

 Aplicarea vaporilor de acetonă se va realiza local și gradual, în intervale scurte, fiecare etapă fiind urmată de examinarea suprafeței sub magnificare. Rășina înmuiată va fi îndepărtată progresiv, cu instrumentar neabraziv, fără exercitarea unor presiuni asupra metalului original și cu evitarea migrării materialului în fisuri, pori sau zonele adâncite ale ornamentației.

Pe parcursul intervenției vor fi monitorizate comportamentul rășinii, stabilitatea suprafeței metalice și eventualele efecte produse de solvent. Întregul proces va beneficia de documentare fotografică și descriptivă, asigurând trasabilitatea intervenției și protejarea materialului original.