Epidemii în istoria Țărilor Române. Mărturii documentare ⋆ Muzeul Național de Istorie a României

Muzeul Național de Istorie a României, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României și Asociația „Dar Development”, prezintă expoziția foto-documentară ,,Epidemii în istoria Țărilor Române. Mărturii documentare’’

În contextul pandemic actual, prin intermediul acestei expoziții vizitatorii vor putea să descopere, cu ajutorul documentelor de arhivă, alte episoade epidemice care au avut loc în spațiul românesc, precum și modul în care acestea au fost depășite în trecut.

De-a lungul timpului, numeroase epidemii au afectat diferite zone ale actualului teritoriu al României – de la epidemia de ciumă la epidemia de holeră care a făcut ravagii în secolul al XIX-lea, până la epidemiile de varicelă, tifos exantematic și gripă spaniolă de la finalul Primului Război Mondial.

Documentele expuse surprind modul în care instituțiile vremii au răspuns provocărilor acestor boli, metodele de stopare și urmele pe care acestea le-au lăsat în societate.

Expoziția este realizată cu ocazia aniversării a 190 de ani de existență a Arhivelor Naționale ale României, depozitare ale memoriei trecutului, care păstrează mărturii documentare încă din veacul al XII-lea.

Alături de documentele din patrimoniul Arhivelor Naționale ale României cu privire la numeroasele epidemii de ciumă și de holeră care au făcut ravagii în secolul al XIX-lea, Muzeul Național de Istorie a României expune în completare, zece adeverințe de vaccin din perioada 1849-1920, piese de patrimoniu din colecția George Trohani, ce arată folosirea vaccinurilor pe teritoriul românesc.
“Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de către medicul englez Edward Jenner (1749-1823), cu ocazia descoperirii primului vaccin împotriva variolei. El a observat că mulgătoarele de la ferme, care se îmbolnăveau de vaccină (variola vacilor, care produce o formă ușoară de boală la om, limitată la o erupție pustuloasă pe mâini), nu se mai îmbolnăveau ulterior de vărsatul negru (variola umană). La 14 mai 1796 el operează prima vaccinare (totul, etimologic, pornind de la cuvântul latinesc vacca).
Curând după aceea, Napoleon I legiferează în Franța obligativitatea vaccinării împotriva variolei, ce producea numeroase decese.
În Țările Române se practicau însă diverse modalități de prevenire a variolei. Procedeul era numit ultuire (var. altuire, oltuire): copiii nou-născuți erau scăldați în lapte provenit de la vacile bolnave de variola vacilor, care aveau pe uger pustule de variolă. În Banat se practica o metodă de variolizare descrisă de italianul Francesco Griselini în lucrarea sa din anul 1780, „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei”.
Cam asta era situația politico-sanitară până spre mijlocul secolului al XIX-lea.”

Extras din articolul “CÂTEVA „BILETE DE VACCIN” DIN SEC. XIX – XX”, semnat de George Trohani, în volumul nr. 31 al anuarului MUZEUL NAȚIONAL.

EPIDEMIA DE CIUMĂ

1813 iulie 3 Ioan Gheorghe Caragea vv., domn al Țării Românești, poruncește mitropolitului Țării Românești, Nectarie, să dea din veniturile mănăstirilor Tismana, Cozia şi Câmpulung, pentru spitalul de la Dudești, 5030 de taleri pentru preîntâmpinarea ciumei ce s-a ivit în câteva sate. Preasfinția Ta, părinte Mitropolit, știut este Preafinţii Tale că pentru trebuincioasa cheltuială a spitalurilor ot Dudeşti când se întâmpla primejdie de năprasnica boală a ciumii era afierosit veniturile celor trei mănăstiri, Tismana, Cozia şi Câmpulung cu metoaşile lor ... ANR, SANIC, fond Mitropolia Țării Românești, CDXI/3

1637 (7145) martie 22 Nedelco dă lui Gligorie un pogon de vie, unelte și bani, aflate în casa fratelui său, Tudor, ca să intre în casa acestuia să-I scoată femeia și feciorii, să-i ducă să-I îngroape, căci au murit de ciumă și nu s-a aflat nimeni să-i îngroape. ANR, SANIC, fond Episcopia Buzău,LXXXVIII/5

1657 (7166) septembrie 27 Petre Epure adeverește popii Neguţu și fiilor acestuia că i-a dat , în zilele lui Mihai vv., niște meri, în vremea epidemiei de ciumă, atunci când i-a murit soția și trei copii „necumincați”. ANR, SANIC, colecția Documente Muntenești, LXXII/6

1814 februarie 17 Ioan Gheorghe Caragea vv., domn al Țării Românești, poruncește mitropolitului Țării Românești, Nectarie, ca, în urma scăderii epidemiei de ciumă, să se treacă la spălarea, afumarea și aerisirea caselor molipsite de prin toate mahalalele orașului de către oamenii Agiei și Spătăriei. ...să se orânduiască şi zapcii spătăreşti i ageşti ca, cu toţii împreună, den mahala în mahala, să umble pe la toate casele cele molefsite, îndemnând pe toţi stăpânii acelor case şi, mai vârtos, să-i îndatoreze, cu vo(i)e sau făr’ de vo(i)e, să-şi cureţe casele i lucrurile din casă spălându-le, afumându-le şi aerisindu-le... ANR, SANIC, fond Mitropolia Țării Românești, CDXI/6

1814 februarie 20 Raportul lui Barbu Văcărescu către Mitropolie referitor la măsurile ce trebuie luate pentru curățirea locuințelor molipsite de ciumă, precum și pentru menționarea în cărțile de blestem că nimeni nu are voie să tăinuiască pe bolnavii de ciumă. ...După aceea, de se va găsi cu cale de Peasfinţia Ta să se agaoge în cărţile de blestem şi aceasta, adică, nimenea să nu cuteze, nici să îndrăznească a tăinui de acum înainte pe acei bolnavi de ciumă... ANR, SANIC, fond Mitropolia Țării Românești, CDXI/7

1827 sept 3, Nicopole Ahmed, pașa de Nicopole, confirmă lui Grigore Ghica vv. primirea unei scrisori prin care se solicită ca raialele, din cauza ciumei, să circule doar în cazaua Teleorman, acolo unde s-a instituit carantina și nimeni să nu mai treacă prin alte părți în Țara Românească. ANR, SANIC, fond Documente Turcești, 1073

1817 iunie 13 Oficiul Carantinei eliberează lui Constantin Cincu, negustor cezaro-crăiesc, cu domiciliul în București, dovada că a făcut 5 zile de carantină la Timișoara. ANR, SANIC, colecția Achiziții Noi, MMDCCXXI/52

1832 iunie 24 Raportul Generalului Pavel Kiseleff prin care se instituie măsuri de prevenire și combatere a răspândirii epidemiei de ciumă în carantinele de la Galați și Brăila, cu oștiri rusești. ANR, SANIC, fond Comitetul Carantinelor, dosar 2445/1832, filele 9 – 10

1833 august 24 Dispoziția președintelui Divanului domnesc, generalul Kiseleff, referitoare la cinovnicii și doctorii care au primit daruri împărătești pentru slujbele din timpul epidemiei de ciumă. ANR, SANIC, fond Vornicia din Lăuntru, dos. 410/1833, f. 1; 3

1837 octombrie Instrucţiunea Inspectorului General al Carantinelor, Nicolae Mavru, privind măsurile ce trebuie luate de către carantinele de pe linia Dunării pentru dezinfectarea mărfurilor şi pasagerilor ce intră în Principat venind de la sud de Dunăre unde sunt focare de ciumă. ANR, SANIC, fond Vornicia din Lăuntru, dos. 199/1837, f. 2-5

1840 iulie 17 Alexandru Dimitrie Ghica vv, domn al Țării Românești, poruncește Departamentului Treburilor din Lăuntru să elimine unele măsuri carantineşti, între care interzicerea pescuitului pe şenalul Dunării. ANR, SANIC, fond Vornicia din Lăuntru, dos. 44/1840, f. 79

1840 octombrie 17 Informarea Inspectoratului General al Carantinelor Liniei Dunării către Departamentul Treburilor din Lăuntru privind starea bună de sănătate în cele două Principate Române, precum şi apariţia unor cazuri de ciumă la sud de Dunăre, în Bulgaria, ceea ce a condus la organizarea de cordoane sanitare şi impunerea carantinei călătorilor de către autorităţile locale. ANR, SANIC, fond Vornicia din Lăuntru, dos. 44/1840, f. 143

EPIDEMIA DE HOLERĂ

1829 Atestat prin care se confirmă că marele hatman D. Ghica a fost membru în Comitetul Pentru Oprirea Molimei. ANR, SANIC, fond familial Ghica, III, 126

1831 Instrucția Comitetului Carantinelor către Vopseaua de Verde cu privire la modul de prevenire a răspândirii epidemiei de holeră, îndatoririle administrației de a ține legătura în permanență cu doctorii vopselelor și de a-i înștiința cu privire la casele molipsite pentru efectuarea dezinfecției de către ciocli și tulumbași prin spălare. ANR, SANIC, fond Comitetul Carantinelor, dos. 1571/1831, f. 114

1831 iulie 24 Sfatul Administrativ al Principatului Ţării Româneşti înaintează marelui postelnic Costache Suţu o copie a instrucţiunilor generalului Kiseleff referitoare la numirea unor boieri pământeni însărcinaţi cu combaterea holerei în Principat, tratamentele aplicate bolnavilor şi măsurile ce trebuie respectate de către populaţie. ANR, SANIC, colecţia Materiale Diverse, dos. 67/1831, f. 73-74

1831 Rugăciune scrisă de Stan, dascălul de la mănăstirea Colțea, în vremea epidemiei de holeră. ANR, SANIC, fond Dudu Velicu, dosar 967, f. 1; 3v

1831 Harta poştelor şi a carantinelor din Ţara Românească. ANR, SANIC, colecția Vârtosu, I / 940.

1832 Raportul comandantului de pluton, Costescu, către comandantul Polcului 1, Băleanu, însoţit de adresă către Comitetul Carantinelor, prin care face cunoscută fuga din carantină a doi locuitori din județul Teleorman. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Administrația Centrală. Secția II, dosar 41, f.482

1848 mai 29 Trimitere medicală din partea doctorului Comisiei Vopselei Negre către Cancelaria Eforiei Spitalelor pentru internarea unui bolnav de holeră. ANR, SANIC, colecţia Reţete, dos. 39/1848, f. 22

1848 iunie 23 Lista „doctoriilor pentru boala holerei” primite la spițeria din Călărași. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Farmacia centrală, dosar 103, f. 29

1836 Instrucția Comisiei Doctoricești în care sunt descries simptomele epidemiei de holeră și recomandările referitoare la tratamentul și a alimentația bolnavilor. ANR, SANIC, fond Comitetul Carantinelor, dosar 1323/1836,filele 189 – 190

1856 Situația rezervei Casei Carantinești ANR, SANIC, colecția Cantacuzino, dosar 376, f.1

1865 iulie 14 Instrucțiuni pentru public asupra „măsurilor apărătoare contra holerei”. ANR, SANIC, fond personal Cuza Al. I., dosar 2, f. 162

1865 Adresă către Comandantul adjunct al Secției a II-a prin care se solicită, pentru protejarea gradelor inferioare de holeră, confecționarea de brâie de lână. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Administrația Centrală, Secția IV, dosar 367, f.2

1865 Tabel cu pacienții bolnavi de holeră internați la spitalul din Galați în perioada 21 august -1 septembrie. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Serviciul Sanitar, dosar 226, f.91

1865 Raport științific referitor la holeră. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Serviciul Sanitar, dosar 226, fila 221-222

1865 decembrie 14 Tabel cu bolnavii de holeră internați în perioada 10 noiembrie-1decembrie 1865 la Divizia a II-a a Spitalului Oștirii, însoțit de Foaia de Observații a fiecărui pacient. ANR, SANIC, fond Ministerul de Război. Serviciul Sanitar, dosar 226, fila 257.

1871 Alexandru Cernat relatează soției sale despre cazurile de holeră din Brăila. ANR, SANIC, fond personal Cernat Alexandru, dosar 127.

1910 Memoriu privind deschiderea unor credite extraordinare pentru contracararea holerei. ANR, SANIC, fond familial Brătianu, dosar 386

ALTE EPIDEMII

1846 februarie 14 Porunca domnului Țării Românești, Gheorghe Dimitrie Bibescu, referitoare la vaccinarea copiilor împotriva epidemiei de varicelă. ANR, SANIC, fond Ministerul de Interne. Diviziunea Rural Comunală, dosar 19/1846, fila 2

1897 Înștiințare de la liceul modern de băieți din București privind epidemia de febră tifoidă. ANR, SANIC, colecția Personalități. Candopol, dosar 1

1916 octombrie 20/noiembrie 2, București Principele Mircea, ultimul copil al reginei Maria și al regelui Ferdinand, mort de febră tifoidă.

1917 martie 22 Fragment din jurnalul Nadejei, soţia lui Barbu Ştirbei, cu referiri la distrugerile provocate de ruşi în spatele frontului şi la epidemia de tifos exantematic care afectează populaţia. ANR, SANIC, fond familial Ştirbey dosar 80, f. 21-21v

1917 Memoriu privind activitatea de triaj organizat în gara Iaşi. ANR, SANIC, fond Casa Regală. Personale. Maria. Secretariat, II/97/1917, f. 1-6

1918, Cotroceni Regina Maria descrie cum s-a îmbolnăvit de gripa spaniolă. ANR, SANIC, fond Casa Regală. Personale-Regina Maria, dosar III/115/1918, f 218-227.

1918, Cotroceni Regina Maria descrie cum s-a îmbolnăvit de gripa spaniolă. ANR, SANIC, fond Casa Regală. Personale-Regina Maria, dosar III/115/1918, f 218-227

ADEVERINȚE DE VACCIN

„Bilet de Vakcină” scris în alfabet de tranziție, din 26 septembrie 1849, emis pe numele Constantin Pilidi, județul Vlașca

„Certificat de Vaccinare” din 16 aprilie 1857, al lui Johan Petcu, Brașov, în limba germană

„Bilet de Vakcină” în alfabet de tranziție, din 28 martie 1860, pe numele Frusina Petcu, Brăila

„Actu de Vacsină” din 24 aprilie 1863, emis în Principatele Unite de Administrația Generală a Serviciului Sanitar din Țara Românească, pentru Eleonora Niță Petcu, Brăila