Mircea Carp

Pentru români, instaurarea comunismului a reprezentat o radicală schimbare de valori, încetarea libertății de exprimare și conviețuirea forțată cu un sentiment de angoasă, de teamă acută față de represaliile regimului de dictatură. Libertatea și speranța veneau pe calea undelor radio din Statele Unite și din Europa Occidentală, foarte mulți români adoptând o atitudine de rezistență la propaganda comunistă prin ascultarea posturilor care emiteau din Lumea Liberă. Una dintre vocile care a oferit speranțe românilor a fost a lui Mircea Carp, care li s-a adresat mai întâi de la microfonul Radio Vocea Americii și ulterior de la Radio Europa Liberă.

Încă din copilărie Mircea Carp și-a dorit să urmeze o carieră militară, o influență deosebită având tatăl său, Constantin Carp, ofițer de cavalerie și veteran al Marelui Război. În anul 1936 Mircea Carp s-a înscris la Liceul Militar ,,General George Macarovici’’ din Iași unde a cunoscut pentru prima dată rigorile unui mediu cazon, importanța disciplinei, menirea ierarhiei și valoarea învățământului de înaltă calitate.

La distanță de 4 ani a fost transferat la Liceul Militar ,,Nicolae Filipescu’’ de la Mănăstirea Dealu, situat în apropierea orașului Târgoviște, vechea cetate de scaun a Țării Românești, liceul reprezentând un veritabil simbol al României Mari. Absolvenți ai primei promoții, elevi și profesori au participat la acțiuni militare în timpul Primului Război Mondial, o parte dintre aceștia căzând eroic pe câmpurile de luptă. Aflat sub patronajul familiei regale, Carol al II-lea fiind Cap al liceului și moștenitorul tronului elev, instituția de învățământ a deținut un statut distinct care s-a reflectat inclusiv prin prezența unei coroane regale pe epoleții de la uniformele elevilor.

Mircea Carp s-a adaptat repede la noul mediu, stabilind legături de amiciție care au evoluat într-o veritabilă camaraderie și prietenii care au supraviețuit deceniilor și Cortinei de Fier. Dintre camarazii săi apropiați putem să îi amintim pe: Ioan Mexi, Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Mircea Antonescu, Mihai Gheorghe Antonescu, Emil Arendt, Tudor Cazacu etc. Elementul de coeziune era reprezentat de spiritul mănăstirean, un puternic sentiment de loialitate față de valorile naționale, de apartenență și de solidaritate, care poate fi înțeles la justa sa valoare doar de cei care au purtat cu mândrie titlul de ,,Șoim al Mănăstirii Dealu’’.
Programa școlară, predată de profesori recunoscuți pentru profesionalismul lor, era completată de o educație patriotică, menită să contribuie la formarea unor caractere puternice. Această educație era formată din trei elemente sacre: Patrie, Neam și Rege, valori pe care elevii militari, ca viitori membrii ai societății, urmau să le prețuiască și să le apare, inclusiv cu prețul propriilor vieți.

Mutarea liceului la Predeal, în urma puternicului cutremur din 8 noiembrie 1940, a însemnat o adaptare la condițiile dificile în care se regăsea întreaga țară. Însă, voința comună, a comandaților, profesorilor și elevilor, a determinat coagularea forțelor care au permis continuarea procesului de învățământ și a ,,spiritului mănăstirean’’. Mircea Carp a absolvit cursurile liceale în anul 1942, făcând parte din Promoția a 27-a și totodată dintr-o generație care peste puțin timp avea să cunoscă drama războiului și ulterior ororile regimului comunist. Mircea Carp, asemeni camarazilor săi, a ,,șoimilor de la Mănăstirea Dealu’’ și-a respectat legământul și a adus propriul tribut de sânge pentru apărarea României.

Micro expoziția cuprinde obiecte și fotografii rare din colecția familiei Carp și a domnului colonel Ioan Mexi, care prezintă legătura strânsă dintre Mircea Carp și Liceul Militar ,,Nicolae Filipescu’’ de la Mănăstirea Dealu. În expunere se va afla și o insignă de ,,Șoim’’, care era oferită absolveților celui mai prestigios liceu militar din România.

Publicul vizitator va putea admira fotografii realizate de Octavian Bâlea în vara anului 2022, care îl înfățișează pe venerabilul absolvent al liceului militar. Pentru realizarea fotografiilor portret au fost folosite 3 camere diferite, pe 3 formaturi diferite: pe format mare și suport de emulsie ortocromatică, precum în secolul al XIX-lea, s-a folosit o camera Stenopeika, construită de Samuele Picoli, în atelierul său din Toscana, împreună cu un obiectiv Rodenstock 300 mm. f:5,6. Fotografia pătrată este realizată cu o cameră Rolleiflex din anul 1940, cu obiectiv Zeiss Tessar 75 f:3,5, tipică corespondentului de presă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Restul fotografiilor au fost realizate cu o cameră Leica M6 și un obiectiv Summicron 50 f:2, un aparat folosit în mod curent de fotoreporteri în timpul anilor 1980.