Muzeul Național de Istorie a României, cu profundă durere, deplânge astăzi dispariția unuia dintre ctitorii săi. A părăsit această lume Lucia Ana Marinescu-Țeposu (06.09.1935 – 31.08.2020), om de o rară noblețe și frumusețe sufletească și remarcabilă personalitate a culturii române.

Lucia Marinescu s-a născut în 1935, la Sibiu, într-o distinsă familie de intelectuali români, tatăl ei fiind profesorul Silviu Țeposu, de asemenea istoric și unul dintre cei din urmă președinți ai Societății Astra.

Copilăria și adolescența sibiană, marcate de pierderea timpurie a mamei, i-au fost sub semnul timpului tulbure de la răscrucea dintre istorii, trăind din plin prigoana și frica primilor ani ai noii orânduiri instalate în România după cel de-al Doilea Război Mondial.

Studiile universitare le-a urmat la Cluj-Napoca, fiind elevă a profesorilor Constantin Daicoviciu și Mihail Macrea. După încheierea acestora, Lucia Marinescu-Țeposu rămâne asistent la Catedra de Istorie Veche și se specializează în istoria artei antice, domeniu asupra căruia își va apleca atenția întreaga viață, aducând contribuții științifice sub semnul excelenței deopotrivă în istoriografia românească și cea internațională.

Venită la București în anul 1968, devine șef de secție la Muzeul Național, care în acea vreme era în faza de organizare, ea fiind mintea și sufletul ce a clădit spectaculoasa, europeana și îndrăzneața concepție muzeală a prezentării antichității greco-romane din acei ani. Tot în aceeași perioadă își susține doctoratul cu o teză privind arta funerară în Dacia romană, avându-l conducător pe profesorul Dionisie Pippidi. Câțiva ani mai târziu teza este publicată la prestigioasa editură British Archaeological Reports, rămânând până astăzi o lucrare de referință.

În toți anii ce au urmat, viața i-a fost dedicată acestei instituții, pe care a iubit-o, onorat-o, slujit-o și reprezentat-o. După marile ei iubiri, Ioana și Floricel Marinescu, Muzeul Național de Istorie a României și oamenii lui i-au fost a doua ei familie și casă, marmura sălilor bătrânului Palat al Poștelor păstrând urmele pașilor ei, niciodată grăbiți, întotdeauna eleganți și siguri. A iubit, de asemenea, Micia, situl de care și-a legat cariera arheologică, lăsându-ne o prețioasă moștenire culturală.

Vârtejul timpului frământat a prins-o iar din urmă, Lucia Marinescu fiind, în decembrie 1989, director interimar al Muzeului Național, desigur, în mersul vremurilor, doar până când conducerea de partid și de stat ar fi găsit și ales „un tovarăș de nădejde”, demn (din punctul de vedere al originii sociale) să conducă această instituție de prestigiu. A fost șansa Muzeului Național că decembrie ‘89 l-a găsit condus de acest profesionist excepțional, astfel că tulburatele zile de atunci au trecut fără evenimente care să afecteze patrimoniul muzeului și trecerea de la „dictatură la democrație” s-a făcut firesc, sub călăuzirea elegantă a unui om pentru care respectul valorilor și al celorlalți a fost firul drept în viață.

Din 1990, în calitate de director al MNIR și apoi de șef al Secției de Istorie Veche, Lucia Marinescu a deschis drumuri, a schimbat destine, a modelat caractere, a învățat generații (fiind și cadru didactic asociat al Facultății de Istorie a Universității din București), iar pe noi, cei ce i-am fost colegi și am avut privilegiul prieteniei ei, indiferent de vârstele noastre, ne-a învățat valoarea colegialității și ne-a oferit modelul temeiniciei. Avea darul rar și miraculos să pună aripi, să le întărească și să creeze culoare de zbor, chiar și atunci când dojenea, cu aceeași eleganță rară. Puțină lume știe că ea a fost primul arheolog român care a văzut cele dintâi brățări dacice din aur, trimise într-o fotografie de un confrate european spre consultare, le-a sesizat importanța și valoarea, și de la ea a pornit toată această fabuloasă poveste a recuperării lor. Îi datorăm și asta! Dincolo de toate excepționalele realizări științifice, de uriașa muncă și copleșitoarea moștenire pe care ne-a lăsat-o, de numeroasele distincții internaționale (fiind singurul român laureat cu Premiul Anasilaos) și naționale (precum Ordinul Serviciul Credincios), Doamna Marinescu, așa cum îi spuneam cu toții, a iubit enorm oamenii.

Sunt puțini aceia care, la ceasul ultimei călătorii, sunt petrecuți de lumina din sufletele atâtor semeni, astfel încât, calea pe care vor păși, va fi, fără îndoială, un pod din iubirea pe care au insuflat-o și lăsat-o în urmă. Ea este, cu siguranță, dintre aceștia!

Rămas bun, Doamna noastră dragă! Vă vom păstra mereu în sufletele noastre o luminoasă amintire! Vom duce mai departe moștenirea dumneavoastră profesională!

Sit Tibi Terrae Levis, Lucia Ana Marinescu-Țeposu!

 

Bibliografie selectivă

 Cărţi, cataloage, volume

  • Princeton Dictionary of Classical Archaeology. A guide to the sites, Princeton University Press 1974, s.v. Ad Mediam, Alburnus Maior, Ampelum, Angustia, Ad Pannonios, Apulum, Aquae, Arcidava, Berzobis, Buciumi, Cumidava, Germisara, Gherla, Gilău, Micia, Napoca, Optatiana, Orheiul Bistriţei, Porolissum, Resculum, Tibiscum, Vicus Samum
  • Dicţionar de istorie veche a României, s.v. Arta romană, Bucureşti, 1976
  • Funerary monuments from Dacia Superior and Dacia Porolissensis, BAR, International Series, 128, Oxford, 1982
  • Goldhelm, Schwer und Silberschatze. Reichtümer aus 6000 Jahren Rumänischer Vergangenheit, Catalog de expoziție, Frankfurt am Main, 1994 (editor împreună cu W. Meier-Arendt)
  • Statuete de bronz din Dacia romană, Bucureşti, 2000 (în colaborare cu C. Pop)
  • CD-ROM: Antropomorphic statuettes from Dacia Superior, București, 2000

Studii şi articole 

  • O gemă gnostică în Muzeul Istoric din Cluj, Activitatea Muzeelor, II, 1956, p. 135-138 (în colaborare cu N. Gostar)
  • Un nou abraxas de la Porolissum, SCIV, X, 1959, 2, p. 463-467
  • Gemele şi cameele din Muzeul Arheologic din Cluj, în Omagiu lui Constantin Daicoviciu, Bucureşti, 1960, p. 525-534
  • Mitul lui Marsyas pe o gemă descoperită la Porolissum, SCIV, XI, 1960, 2, p. 411-417
  • Geme antice în Muzeul raional Zalău, Activitatea Muzeelor, V, 1961, p. 225-229
  • Teracote reprezentând pe Venus, ActaMN, I, 1964, p. 473-476
  • O gemă de la Micia cu reprezentarea lui Harpocrate, SCIV, XV, 1964, 2, p. 257-264
  • Colecţia de geme a Muzeului Brukenthal din Sibiu, Studii şi comunicări Muzeul Brukenthal, 12, 1965, p. 82-120
  • Points de vue sur l’étude de l’art provincial de la Dacie Supérieure, în Hommages à Marcel Renard, Revue archéologique du Centre du France, III, Bruxelles 1968, p. 550-557
  • Un monument funerar din Dacia Porolissensis, ActaMN, III, 1966, p. 459–463 (în colaborare cu V. Pintea)
  • Monumente sculpturale de la Micia, ActaMN, V, 1968, p. 125-135 (în colaborare cu L. Mărghitan)
  • Monumente funerare de la Micia, ActaMN, VI, 1969, p. 125-135 (în colaborare cu L. Mărghitan)
  • Römer in Rumänien, Köln, 1969. Catalog de expoziţie. Capitolul introductiv: Arta funerară şi meşteşugurile artistice, p. 66–70 și 201 fişe catalog = Civilta romana in Romania, Roma, 1970, p. 86-89 și 201 fişe catalog
  • O aedicula funerară din Dacia Porolissensis, ActaMN, VII, 1970, p. 531-536 (în colaborare cu I. Mitrofan)
  • Despre originea unor tipuri de monumente funerare din Dacia Superior, SCIV, 23, 1972, 2, p. 215-222
  • Principii tematice şi soluţii tehnico-muzeale în organizarea secţiei de istorie veche, Revista Muzeelor, IX, 1972, 5, p. 407-409
  • Statuile feminine drapate din Muzeul judeţean Hunedoara-Deva, Sargetia, X, 1972, p. 55-65
  • Catalogul colecţiei de geme romane. Muzeul Zalău, Zalău, 1972 (în colaborare cu E. Lako)
  • Probleme de artă romană provincială (I). Edicula în Dacia romană, MN, I, 1974, p. 13-22
  • Ulpia Traiana – metropolă cultural-artistică a Daciei romane, Sargetia, XI-XII, 1975, p. 249-253
  • Despre îmbrăcămintea populaţiei din provincia Dacia, MN, III, 1976, p. 125-132
  • Consideraţii cu privire la arta funerară din Dacia Porolissensis, ActaMP, II, 1977, p. 125-132
  • Despre edicula funerară în Dacia romană, SCIVA, 25, 1974, 3, p. 417-425
  • Şantierul arheologic Micia, CA, III, 1979, p. 105–110 (în colaborare cu arh. A. Sion)
  • O statuetă de bronz de la Micia, CA, III, 1979, p. 405-408
  • L’atelier de Micia, Sargetia, XIV, 1979, p. 155-163
  • Sur la typologie de Venus en Dacie, în Colloques Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1981, nr. 593, p. 71-80
  • O statuetă de bronz din castrul de la Micia, Potaissa, III, 1982, p. 113-116
  • Cercetări arheologice din thermele romane de la Micia, CA, VII, 1984, p. 121-127 (în colaborare cu A. Sion)
  • Contribuţii la iconografia Eroului Cavaler în arta daco-romană, MN, VII, 1984, p. 75-78
  • Cu privire la urbanizarea Miciei, Sargetia, XVIII–XIX, 1984–1985, p. 125-129
  • Sur l’iconographie de Ganymede, Dacia N.S., XXIX, 1985, p. 135-138
  • Consideraţii asupra artei geto-dacice, Sargetia, XX, 1986–1987, p. 98-105
  • Römische Bronzestatuetten von Micia, în Akten der 9. Tagung über antike Bronzen, Viena, 1988, p. 380-385
  • Postfaţa la cartea lui R. Vulpe, Columna lui Traian, Bucureşti, 1988 = R. Vulpe, Trajan Column, Bucureşti, 2000, p. 301-304
  • Typen römischer Bronzestatuetten aus Dakien, în Akten der 10. Tagung über antike Bronzen, Freiburg, 1988 (Stuttgart, 1994), p. 269–280 = Sargetia, XXI–XXIV, 1988-1991,
  • L’evergetismo in Dacia, Apulum, XXXII, 1995, p.189-196
  • Micia pagus Daciae, în Xavier Dupré i Raventós (ed.), La ciudad en el mundo romano. Actas XIV Congreso Internacional de Arqueología Clásica, Tarragona 1993, Tarragona, 1994, p. 259-260
  • Typen römischer Bronzenstatuetten aus Dakien (II). Orientalische Gottheiten, CA, IX, 1991, p. 105-108
  • Les statuettes en bronzes de Dacie (III). Personnages anonymes, în Acta of the 12th International Congress on ancient Bronzes, 1–4 June, 1992, Nijmegen, 1995, p. 291-296
  • Die römische Kunst in Dakien, în Goldhelm, Schwert und Silberschätze, Frankfurt am Main, 1994, p. 90-93
  • L’evergetismo in Dacia romana, în Homenatge a F. Giunta: Committenza e committenti tra Antichità e alto medioevo, Marc Mayer, Mònica Miró Vinaixa (editori), Barcelona, 1996, p. 99-105
  • Une statuette en bronze de la Dacie romaine, în Hommages à Tran Tham Thin, Quebec, 1994, p. 567-571
  • À propos du Camée Orghidan, Dacia N.S., XXXVII–XXXIX, 1994–1995, p. 109-119
  • Jupiter de la Potaissa. Contribuţii la iconografia romană în Dacia, în Civilizaţia romană în Dacia, Cluj, 1997, p.138-157 (în colaborare cu M. Bărbulescu)
  • Contribuţii la iconografia larilor în Dacia romană, în Istro-pontica 2000. Muzeul tulcean la a 50-a aniversare, p. 221-228
  • Iuppiter de Potaissa. Contribution à l’iconographie iovienne en Dacie romaine, în Agathos Daimon (ed.), Mythes et Cultes, Études d’iconographie en l’honneur de Lilly Kahil, BCH Supplement 38, 2000, p. 335-364 (în colaborare cu M. Bărbulescu)
  • Zwei Hypostasen des Merkur in der Kunst der Dacia, Kölner Jahrbuch, 33, 2000, p. 197-201
  • Eros pugiliste, în Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu, Bucarest, 2000, p. 345-348
  • Bronze Statuettes in Dacia and Moesia Inferior, p. 42-45 şi 15 fişe catalog, în L. Petculescu (ed.), Antique Bronzes in Romania, catalog de expoziţie, Bucharest, 2003
  • Original, copie, représentation antique? Quelques considérations sur les images d’Apollon Sauroktonos, în The antique bronzes: typology, chronology, authenticity. Acta of the International Congress of Antique Bronzes, Bucharest 2004, p. 301-304
  • Sull’iconografia di Traiano, în Studia Historica et Archaeologica In Honorem Magistrae Doina Benea, Timişoara, 2004, p. 237-252
  • L’art de Potaissa, în Koryphaioi andri. Mélanges offerts à André Hurst (Recherches et rencontres. Publications de la Faculté des lettres de Genève, 22), Genève, 2005, p. 573-585 (în colaborare cu M. Bărbulescu)
  • Arta romană la Micia, în Dacia Felix. Studia Michaeli Bărbulescu oblata, Cluj-Napoca, 2007, p. 218-223

 

Info

Acces muzeu:

Luni – Marți: închis
Miercuri – Duminică: 10:00 – 18:00
(program de vara)

Casa de bilete se închide la 17.15

Adresă:
Calea Victoriei 12
Sector 3, 030026
București
România