Expoziția permanentă Copia Columnei lui Traian este situată la nivelul de jos al Lapidarium-ului. Accesul pentru public se realizează direct din holul central al muzeului.
Reprezentând copia la scară naturală a celebrului monument antic Columna lui Traian din Roma, expoziția ocupă un loc aparte printre exponatele de mare valoare istorică și artistică ale Muzeului Național de Istorie a României.
Copia integrală a Columnei traiane pe care o adăpostește Muzeul Național de Istorie a României a fost realizată între anii 1934-1940 de meșteri de la Vatican, lucrările fiind întârziate din pricina celui de-al doilea război mondial. Din cauza contextului istoric şi politic, copia monumentului a fost adusă la Bucureşti abia în 1967.
Copia realizată la Roma are mari avantaje, întrucât materialul din care este făcută – ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură – se aproprie ca aspect de cel original; soclul imitând perfect originalul, dă imaginea exactă a proporțiilor monumentului.
A fost instalată pentru câţiva ani la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist Român (astăzi Muzeul Naţional al Ţăranului Român), pentru ca mai apoi, din anul 1972, să fie reamplasată în cadrul noului Muzeu de Istorie a Republicii Socialiste România, astăzi Muzeul Naţional de Istorie a României.
Muzeul Naţional de Istorie a României, organizat în fostul Palat al Poştei, monument istoric de la sfârşitul secolului al XIX-lea, este spaţiul unde pot fi văzute mulajele Columnei Traiane.
Pentru etalarea acestora, în curtea interioară a clădirii muzeului a fost construit un corp nou, pentru a permite expunerea desfăşurată a scenelor şi a oferi o bună vizibilitate.
Coloana este compusă dintr-un soclu, un fus şi un capitel doric şi are o înălţime de aproape 40 de m. Aceasta este decorată cu basoreliefuri reprezentând scene din războiul purtat de Traian împotriva dacilor, anume campaniile din anii 101–102 şi 105–106.
Soclul, cu latura de 5,48 m este ornamentat cu arme şi însemne „barbare” (trofee). La rândul său fusul e compus din 19 tamburi de marmură: 17 dintre aceştia sunt împodobiţi cu reliefuri, iar doi, în formă de coroană de lauri, servesc drept bază pentru fusul coloanei şi respectiv pentru capitelul acesteia.
Statuia împăratului Traian se afla situată deasupra capitelului. Dispărută încă din antichitate, aceasta a fost înlocuită la sfârşitul secolului al XVI-lea, în timpul papei Sixtus al V-lea, cu o statuie a Sfântului Petru.
În antichitate, Columna va fi fost pictată în culori vii, iar impresia pe care o făcea privitorului trebuie să fi fost diferită faţă de cea pe care o lasă unui vizitator contemporan, obişnuit cu albul monumentelor romane şi nu cu varietatea coloritului, caracteristică pentru epoca respectivă.
Un relief sculptat de jur-împrejur în formă de bandă în spirală reprezintă desfășurarea războaielor dacice, dominând scenele de luptă sau cele în care împăratul Traian se adresează armatei.
„Lectura” scenelor de pe columnă a fost influenţată, de-a lungul timpului, atât de cunoştinţele istoricilor şi arheologilor despre lumea romană, dar şi de contextul cultural şi istoric mai amplu în care aceştia au evoluat.
Principalele versiuni interpretative ale scenelor de pe columnă se grupează în jurul a două idei opuse: prima este aceea că monumentul constituie o veritabilă sursă istorică, pe baza căreia se pot reconstitui amănunte ale campaniilor militare duse împotriva dacilor şi astfel pot fi recuperate o serie de informaţii despre tehnica militară romană care nu s-au păstrat din alte surse; ce-a de-a doua este că dimpotrivă columna trebuie privită în primul rând ca un monument de artă în care nu trebuie căutate elemente de „realitate istorică”, existând riscul de a genera construcţii cu o „geometrie variabilă”, care să fie departe de felul în care contemporanii lui Traian au privit şi au înţeles monumentul.
Se pare că aceste două perspective antagonice de a interpreta scenele columnei au la bază felul în care reliefurile au fost efectiv „privite” şi „citite”. O viziune de tip linear, narativ este favorizată de examinarea columnei aşa cum este ea prezentată şi în expunerea din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României: scenă cu scenă, ca o bandă desenată. Aceasta este şi maniera în care monumentul a fost văzut în secolul al XIX-lea. Publicaţiile care-i sunt dedicate generează iluzia unei succesiuni logice şi cronologice a scenelor. În aceste lucrări de specialitate, şi implicit în tradiţia iniţiată de acestea,se consideră de exemplu că dacă podul de la Drobeta poate fi identificat în teren, atunci şi toate celelalte castre romane înfăţişate pe columnă trebuie să-şi găsească un corespondent în realitate şi, eventual, în sursele istorice scrise (atâtea câte s-au păstrat până astăzi).
Cercetările recente arată însă că monumentul trebuie considerat într-un context mai amplu.
Columna este situată într-un for imperial unde este pusă la îndoială astăzi de unii specialişti atât existenţa templului lui Traian, dar şi a celor două biblioteci care, în viziunea tradiţională, ar fi favorizat admirarea monumentului de la înălţime. În aceste condiţii naraţiunea dispare şi devine evident faptul că repetitivitatea unor scene nu ţine de un fir epic propriu-zis, ci de perspectiva pe care o oferă observarea acestora din anumite unghiuri. Aşadar Columna lui Traian are direcţii de „citire” atât pe orizontală, cât şi pe verticală întrucât atât descriptiv, cât şi tematic, principalele elemente pot fi regăsite din orice parte ar fi fost aceasta privită. Cele mai recente opinii ale specialiştilor sugerează că nu ne mai regăsim deci în faţa unui „film documentar”, ci în faţa unui „album” / suport vizual (“Bildmedium”).
Reliefurile columnei sunt reprezentative pentru arta romană de la începutul secolului al II-lea p. Chr., fiind opera colectivă a mai multor sculptori care au lucrat vreme de câţiva ani sub coordonarea arhitectului Apollodor din Damasc.
O atenție deosebită merită reliefurile care înfățișează lupta de la Tapae, pacea din anul 102, podul de la Drobeta construit de Apollodor din Damasc, împărțirea ultimelor rezerve de apă între dacii refugiați în munți și sinuciderea colectivă, capturarea tezaurelor dacice, sinuciderea regelui Decebal. Columna lui Traian, prin măiestria artistică cu care au fost sculptate scenele, caracterul documentar de valoare inestimabilă, respectarea adevărului în succesiunea evenimentelor din războaiele dacice (101-102; 105-106) reprezintă apogeul atins de artiștii romani în domeniul reliefului istoric narativ, ramura artistică unde romanii și-au dovedit originalitatea, fără să fie tributari grecilor sau altor popoare antice.
Columna lui Traian, considerată de unii autori drept „o cronică în imagini” a războaielor purtate de romani împotriva dacilor a devenit un simbol pentru începuturile istoriei românilor, simbol al originii latine a românilor, încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Reproducerea, la scară naturală a Columnei lui Traian este realizată din ciment armat (de culoare albă) cu o mixtură de marmură albă. Copia a fost achitată integral de statul român și a costat 4.000.000 lei; ea are avantajul că materialul din care a fost realizată se aproprie de aspectul original.
Soclul dă imaginea exactă a proporțiilor monumentului. Fiecare relief are la partea inferioară un mic postament care permite dispunerea pieselor pe orizontală, dar împiedică reconstruirea Columnei pe verticală.
Înţeleasă ca sursă istorică a războaielor daco-romane şi începuturilor poporului român, Copia Columnei lui Traian are o mare valoare. Scenele care înfățișează desfășurarea războaielor dacice pot fi examinate în condiții optime de istorici și arheologi sau de toți iubitorii de istorie deopotrivă.
Odată cu copia Columnei a fost comandată şi o copie a Forului lui Traian. Macheta, executată de arhitectul Italo Gismondi în 1939, se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României și poate fi admirată de către vizitatori.
Textul inscripţiei:
SENATVS POPVLVSQVE. ROMANVS
IMP CAESARI DIVI. NERVAE F NERVAE
TRAIANO AVG GERM. DACICO PONTIF
MAXIMO TRIB POT XVII IMP VI COS VI. P P
ADDECLARANDVMQVANTAE.ALTITVDINIS
MONS . ET L0CVS TANTIS OPERIBVS SIT EGESTVS
(CIL VI 960)
Senatus populusque Romanus
Imperatori Caesari Divi Nervae filio Nervae
Traiano Augusto Germanico Dacico Pontifici
Maximo tribunicia potestate XVII Imperatori VI Consuli VI Patri Patriae
ad declarandum quantae altitudinis
mons et locus tantis operibus sit egestus
Traducere:
« Senatul şi Poporul Roman (au ridicat acest monument) împăratului Caesar, fiul divului Nerva, Nerva Traianus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, pontifex maximus, investit cu puterea de tribun pentru a XVII-a oară, aclamat imperator a şasea oară, consul a şasea oară, părinte al patriei. Pentru a se arăta cât de înalt era muntele în locul săpat cu eforturi atât de mari. »
Surse:
- Radu Vulpe, Columna – monument al etnogenezei româneşti, Bucureşti, 1988
- Lucia Marinescu, Luminița Dumitriu, Lapidarium (broșura expoziției permanente), Muzeul Național de Istorie a României
- Lucia Marinescu, Columna lui Traian (broșura expoziției permanente), Muzeul Național de Istorie a României