Expoziția …la îndeMână propune o prezentare a patrimoniului printr-o abordare muzeografică centrată pe accesibilitate și incluziune.
Concepută pentru a stimula experiența vizitatorilor prin intermediul simțului tactil, expoziția valorifică obiecte reprezentative din diferite epoci istorice, oferind o incursiune multisenzorială în trecutul României.
Ce urmărește expoziția
Maniera de expunere încurajează descoperirea prin experiența directă, oferind un cadru accesibil și incluziv pentru descoperirea trecutului prin intermediul replicilor realizate după artefactele din colecție. Vizitatorul este invitat să își construiască propriul dialog cu obiectele, pornind de la forme, texturi și detalii care stimulează curiozitatea și reflecția personală.
Parcursul expozițional debutează cu prezentarea statuetelor antropomorfe descoperite la Cernavodă, Gânditorul și perechea sa, simboluri emblematice din patrimonial Muzeului Național de Istorie a României. Această etapă inițială este completată de o selecție de artefacte ce reconstituie complexitatea culturii materiale din perioada neolitică. Traseul continuă cu exponate relevante pentru istoria dacilor și a romanilor, evidențiind interacțiunile culturale, militare și sociale din antichitate
Perioada medievală este ilustrată prin obiecte de cult religios, în timp ce secolul al XX-lea este adus în prim-plan prin intermediul unor artefacte de natură militară – precum casca de tip Adrian – și prin obiecte care surprind viața cotidiană.
Prin această structurare cronologică și tematică, expoziția urmărește nu doar transmiterea informației istorice, ci și facilitarea unei conexiuni autentice între public și patrimoniul cultural, într-un format accesibil, incluziv, promovând o înțelegere participativă și empatică a trecutului.
1. A-B „Gânditorul”, alături de perechea sa, „Femeie șezând” (replică) – figurine antropomorfe, cultura Hamangia, neolitic, mileniul V a.Chr. „Gânditorul”, alături de perechea sa, „Femeie șezând” (replică) – figurine antropomorfe, cultura Hamangia, neolitic, mileniul V a.Chr.
Capodopere ale artei preistorice, piesele au fost descoperite în anul 1956, în cursul cercetărilor arheologice conduse de către profesorul Dumitru Berciu în necropola culturii Hamangia de lângă Cernavodă, jud. Constanţa, primul mare cimitir neolitic identificat în România.
Artefactele sunt realizate din lut ars și au înălțimea de 11,5 cm.
Reprezentări antropomorfe de excepție, acestea reflectă existenţa a două personaje esenţiale, ce foarte probabil materializează credinţa existenţei a două principii, masculin şi feminin. Cele două piese au fost publicate și promovate de-a lungul timpului cu denumirea de „Gânditorul și Femeie șezând” sau „Gânditorii de la Cernavodă”.
„Gânditorul” – Figurina reprezintă un personaj, probabil masculin, așezat pe un scăunel cu patru picioare scurte.
Silueta umană este stilizată. Bustul este arcuit, iar capul cu formă aproximativ romboidală și gâtul lung, tronconic, sunt ușor aplecate în față. Brațele sunt îndoite, sprijinindu-se cu coatele pe genunchi, iar palmele sunt aduse la nivelul obrajilor, susținând capul și oferindu-i personajului înfățișat o atitudine meditativă. Picioarele sunt separate, deschise și au genunchii flexați.
Piesa a fost publicată și promovată de-a lungul timpului sub denumirea de „Gânditorul de la Cernavodă” iar în asociere cu perechea sa (figurina feminină) poate fi regăsită ca „Gânditorii” sau „Gânditorul și Femeie șezând”.
„Femeie șezând” – Figurina reprezintă un personaj feminin așezat, cu brațele sprijinite pe genunchiul stâng.
Silueta umană este stilizată. Fața este ovală, cu ochii oblici și nasul reliefat. Gâtul este lung, tronconic. Pieptul, abdomenul și șoldurile sunt proeminente. Picioarele sunt separate, cel stâng fiind îndoit la nivelul genunchiului, iar cel drept, fragmentar, pare să fi fost întins în față.
2. A Figurină antropomorfă - interpretare după piesa descoperită la Vânători – Rufeni, Iași, cultura Cucuteni, eneolitic, prima jumătate a mileniului al IV-lea a.Chr.
Figurină fusiformă schematic modelată, din lut, ce reprezintă un personaj feminin în poziție verticală.
Partea superioară este redată printr-un cap mic, gât gros și trunchi îngust și plat. Două prelungiri laterale reprezintă brațele. Sânii sunt figurați prin două mici proeminențe iar abdomenul este ușor bombat. Șoldurile sunt accentuate. Partea inferioară este prelungă, cu o îngroșare la nivelul genunchilor și ascuțită la partea inferioară. Picioarele sunt separate doar la partea superioară, printr-o crestătură. Piesa prezintă un decor elaborat, cu desene geometrice pictate pe suprafața corpului, ce sugerează elemente de vestimentaţie, podoabe și/sau tatuaje.
Întruchipări miniaturale ale formelor feminine, mult sau mai puţin abstractizate, de o mare diversitate ca formă, decor şi realizare artistică, figurinele antropomorfe ilustrează canoane estetice şi credințe specifice lumii neo-eneolitice.
Expresive, cu o mare încărcătură emoţională şi simbolică, multe dintre aceste reprezentări plastice antropomorfe constituie adevărate capodopere ale artei preistorice.
Înţelese ca expresii ale realităţii sau ale vieţii cotidiene, ale identităţii femeii, ca reprezentări ale unor divinităţi sau ca obiecte de cult, existenţa acestor artefacte este strâns legată de viaţa spirituală a societăţilor preistorice, înfăţişând, prin imagini simbolice, valorile şi principiul feminităţii. Ele ne oferă informații despre dezvoltarea comunităţii, despre credințele, preocupările, mai mult sau mai puţin artistice, şi idealurile oamenilor din trecutul îndepărtat. Feminitatea şi maternitatea erau, cu siguranță, surse de semnificaţii complexe pentru omul preistoric, acestea rămânând înrădăcinate în conștiința colectivă a omului modern. Delicate, aparent fragile, aceste forme plastice invită şi astăzi la reflecţie, te provoacă să te întrebi – ce defineşte femeia, care este rolul ei în cadrul procesului de evoluţie a umanităţii?
2. B Figurină zoomorfă - bour (replică), cultura Cucuteni, eneolitic, prima jumătate a mileniului al IV-lea a.Chr., descoperită la Mihoveni-Cahla Morii, jud. Suceava.
Piesa a fost identificată, împreună cu cinci artefacte similare, într-o groapă de cult, deasupra unui craniu uman.
Figurina înfăţişează într-o manieră plastică, realistă, un patruped în poziție verticală, cu corpul masiv. Gâtul este scurt și gros, botul ascuțit, iar gura și ochii evidențiate prin incizii. Reprezentarea coarnelor de dimensiuni apreciabile, ar sugera faptul că figurina redă un bour (Bos primigenius).
Integrat în categoria mai mare a plasticii zoomorfe neo-eneolitice, categorie căreia literatura de specialitate i-a acordat o anumită semnificaţie, strâns legată de viaţa spirituală a comunităţilor preistorice, de unele practici magico-religiose, specifice unui cult al fecundităţii şi fertilităţii sau al vânătorii, putem să considerăm acest artefact ca fiind un obiect de cult, cultul taurului fiind bine cunoscut şi documentat.
Pe de altă parte, studiul reprezentărilor zoomorfe poate contribui la o mai bună cunoaştere a unor aspecte referitoare la creşterea animalelor, la modul de viaţă al comunităţilor preistorice. Nu în ultimul rând, acest tip de artefacte dovedesc încă o dată originalitatea şi complexitatea vieţii spirituale a lumii neo-eneolitice.
3. Fibulă tip-ochelari, bijuterie contemporană (donație Paul Popa)
Fibula tip-ochelari este o bijuterie contemporană realizată din fir de alamă cu diametrul de 3mm ( metal de culoare galbenă ), inspirată din fibulele tip ochelar ce s-au descoperit în depozitele de bronz și fier descoperite la tărtăria-Podul Tărtăriei vest pe traseul autostrăzii A1, tronson Orăştie-Sibiu.
4. Replică - Coif princiar getic din argint aurit, descoperit în mormântul tumular de la Agighiol (jud. Tulcea), în 1931, a doua jumătate a secolului IV a.Chr. (cca. 340-330 a.Chr.).
În anul 1931, pe teritoriul comunei Agighiol (judeţul Tulcea), în locul numit Movila lui Uţă, căutătorii de comori au descoperit un adevărat tezaur, recuperat mai apoi de către autorităţi.
Era vorba de fapt de un tumul, cu diametrul de 32 m şi înălţimea de 2 m, ce constituia un complex funerar realizat din piatră şi lemn. Intrarea (dromos) ducea la o primă construcţie, alcătuită din două camere, cu rol funerar, şi apoi la o a doua construcţie, denumită „camera cailor”, deoarece în interiorul ei s-au descoperit scheletele a trei cai sacrificaţi.
Inventarul, deosebit de fastuos, se compune din obiecte de aur, argint, fier, bronz şi ceramică, datând de la sfârşitului secolului al IV-lea a.Chr. Printre piesele descoperite se remarcă un coif, două cnemide (apărătoare de picior), două pocale și cinci phiale (cupe-străchini).
Tezaurul mai conținea și aplice, nasturi butoni, mărgele, vârfuri de săgeți, arme, vase ceramice și elemente de harnașament.
5. Monede romane - replici
6. Unguentaria, realizate de studenții Universității Naționale de Arte
Unguentariile (flacon mic) erau folosite pentru transportul, stocarea sau păstrarea de uleiuri parfumate, unguente ori pulberi cu întrebuințări cosmetice, poate chiar medicinale.
Unguentariu produs prin suflare din sticlă semitransparentă, portocalie. Corpul este piriform, gâtul înalt și îngust, terminat cu buză inelară, evazată și fund ușor concav. Are un decor spiralat, în relief, realizat din sticlă maro.
Unguentariu produs prin suflare din sticlă transparentă. Corpul este piriform, cu gâtul înalt și îngust, terminat cu buză inelară, evazată și fund ușor concav.
7. Replică - Metopă, monumentul triumfal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi, 109 p.Chr.
Metopa 28 face parte din monumentul triumfal inaugurat în 109. Pe monumentul dedicat lui Marte Răzbunătorul, conform inscripției păstrate fragmentar, se regăseau 54 de metope din calcar, iar pe acoperiș se afla un trofeu. Construcția avea forma unui tambur cilindric, cu un diametru și o înălțime totală de 40 de metri.
Basorelieful prezintă doi soldați cu arma la picior (cu sulițe și scuturi), întorși spre stânga. Nu se cunoaște exact contextul găsirii metopei, dar la 1874 se afla la Istanbul, transportată din ordinul autorităților otomane.
8. Replică - Donariul de la Biertan, sec. IV p.Chr.
Datat în secolul al IV-lea, donariul reprezintă un artefact de bronz de formă dreptunghiulară, prevăzut cu un disc atașat pe care se află monograma lui Hristos.
Inscripția în limba latină, dispusă pe trei rânduri — EGO ZENO / VIUS VOT / UM POSUI — se traduce prin „Eu, Zenovie, am pus această ofrandă” și, alături de simbolul creștin, constituie un important izvor pentru studiul începuturilor creștinismului.
Piesa a fost descoperită în anul 1775, în apropierea localității Biertan, județul Sibiu, și a făcut parte din Colecția Brukenthal.
Donariul, împreună cu alte inscripții și vestigii de tip basilical identificate pe teritoriul actual al României, contribuie la reconstituirea istoriei creștinismului în provinciile post-romane din secolele IV–VI.
9. Replică – „Tetraevanghelul de la Humor” (1473) și 2 file de pergament din piele de ied
Scris pe pergament la Mănăstirea Putna din porunca lui de Ștefan cel Mare în anul 1473.
A fost dăruit Mănăstirii Humor unde a fost ferecat în argint aurit.
Conține o miniatură cu portretul lui Ștefan cel Mare realizată în timpul domniei acestuia.
10. Replică după casca franceză „Adrian” md. 1915
Replică după casca franceză „Adrian” md. 1915, produsă în peste 20.000.000 de exemplare, folosită și de către Armata Română, începând cu anul 1917, în timpul Primului Război Mondial.
Casca poartă în partea frontală cifrul Regelui Ferdinand.
11. Farfurie-platou executată de mesterul Cornel Sitaru, din Baia Mare, județul Maramureș (Donație Sergiu Popescu)
Piesă utilitară executată de mesterul Cornel Sitaru, din Baia Mare, județul Maramureș.
Mai exact este o farfurie-platou, care are două mânere dispuse simetric stânga/dreapta pe buza piesei. Acestea sunt aplicate pe marginea farfuriei în relief pe o înălțime de aproximativ 2 cm.
Decorul este realizat pe un fond alb, având central, patru petale, patru frunze si patru ramuri.
De asemenea si manerele sunt decorate in aceleasi nuanțe de roșu-cărămiziu si verde. Este smălțuită pe față și spate, mai putin fundul, in care este marcat numele mesterului olograf: „Sitaru” și numele țării „România”.
Vopseaua decorului este aplicată în relief, fondul și smalțul uniform. A suferit două arderi.
12. Telefon fix cu disc, anii 1970-1980, Uzina Electromagnetica (UEM) din București, model EM-72, seria RS 72492.
În SUA, primul brevet pentru un telefon cu disc rotativ a fost acordat lui Almon Brown Strowger (29 noiembrie 1892,) dar forma cunoscută, cu găuri în disc pentru degete, nu a fost introdusă până la începutul secolului XX.
Telefoanele cu disc, de tipul celui prezentat aici, au fost introduse comercial de către compania Bell odată cu modelul Western Electric 50AL, în 1919.
Tipul de telefon din această expoziție a fost foarte folosit în România, în a doua jumătate a secolului trecut, atât în locuințele particulare cât și în instituțiile de stat.
Expoziția este implementată prin proiectul „Inclusion and Education for Vulnerable persons” (InSEVE), nr. ref. 2024-1-RO01-KA210-ADU-000252410, finanțat prin programul Uniunii Europene Erasmus Plus.
