În luna în care celebrăm dragostea, de la Sf. Valentin, la Dragobete, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) vă invită să vizitați micro-expoziția „O poveste de dragoste de acum 6000 de aniꓽ Îndrăgostiții de la Gumelnița”, aceasta continuând seria de micro-expoziții „Exponatul lunii”, dedicată valorificării bogatului patrimoniu pe care muzeul îl deţine. În cadrul acesteia, este prezentată publicului una dintre capodoperele din colecțiile MNIR și anume, o pereche unică de statuete antropomorfe eneolitice, cu o vechime de aproximativ 6000 de ani. O replică a acesteia a fost creată special si este disponibilă pentru vizitatorii care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii și să-i simtă textura.

Perechea de îndrăgostiţi a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european.

Cronologic, statueta se încadrează în perioada cuprinsă între 4500 – 4200 a. Chr. şi aparţine culturii Gumelnița.

Civilizaţia gumelniţeană este una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizaţii ale epocii neo-eneolitice din sud-estul Europei. Plasată în a doua jumătate a mileniului V î.Hr., ea ocupa Muntenia şi Dobrogea, Bulgaria centrală şi de est, ajungând în sud până la ţărmurile Mării Egee.

În cursul evoluţiei lor îndelungate pe teritoriul României, comunităţile gumelniţene, au realizat şi au folosit, pe lângă alte numeroase piese lucrate din piatră, silex, corn sau os şi o serie de piese din lut care imită silueta umană, dintre care unele de o excepţională valoare artistică, așa cum este perechea de îndrăgostiți pe care publicul vizitator are ocazia să o descopere în cadrul micro-expoziției.

Realizat din lut, acest grup statuar a fost modelat manual de artizanii preistorici, decorat cu incizii și perforații, ars pentru a-i spori rezistenţa, apoi pictat cu alb și roşu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni.

Deși modelată schematic, piesa este cu totul specială, fiind unul din rarele cazuri de reprezentare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică.

Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, reprezentând una dintre creaţiile originale ale civilizaţiei gumelniţene. Atrage atenţia în mod special maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoţionează afecțiunea dintre cei doi. Statuetele au corpurile lipite și baza comună. Braţul stâng al statuetei feminine este petrecut pe după mijlocul statuetei masculine, în timp ce braţul drept al personajului masculin este aşezat pe spatele personajului feminin, cuprinzându-l pe după umeri, într-un gest de tandreţe şi de ocrotire.

În măsura în care informaţiile pe care le avem despre cei care au realizat şi folosit acest obiect sunt în întregime de natură arheologică, cele scrise lipsind cu desăvârșire, funcţionalitatea şi semnificaţia acestei piese ridică în continuare o serie de întrebări.

În general, artefactele de acest tip au fost interpretate ca obiecte de cult,  existenţa acestora fiind strâns legată de viaţa spirituală a civilizațiilor neolitice.

Ca reprezentare simbolică a cuplului bărbat-femeie, nu este exclus ca acestă piesă să ilustreze un aspect legat de viaţa de familie, spre exemplu și să fi fost folosită în anumite momente din viaţa comunităţii eneolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter mai mult sau mai puţin ceremonial.

Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.

Curator: dr. Andreea Bîrzu