100 de ani de la nașterea lui Florian Georgescu, primul director al MNIR

În urmă cu 100 de ani, în ziua de 19 noiembrie 1924, în comuna argeșeană Poiana Lacului, se năștea Florian Georgescu care, între anii 1959 – 1971, a devenit, mai întâi, director al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București, aflat în Palatul Suțu.

Apoi, din a doua jumătate a anului 1971 până în primăvara lui 1984, a ocupat funcția de director al nou înființatului Muzeu Național de Istorie a României, muzeu întemeiat pe baza unei hotărâri din 1968, organizat în 1970 și care și-a deschis porțile în mai 1972, în monumentala clădire a fostei Poște Centrale de pe Calea Victoriei nr. 12.

Florian Georgescu a urmat între anii 1945-1948 cursurile Facultății de Teologie din București, iar după desființarea acesteia, pe cele ale Facultății de Istorie și Geografie, în paralel cu cele ale Conservatorului din București.

Devenit profesor de istorie își desfășoară activitatea, în București, după cum urmează: dirijor al corului întreprinderii „Elena Pavel” (1948-1954); profesor la Școala Profesionalǎ de Construcții (1948-1954) și la Școala Medie Tehnică de Instalații (1953-1955); lector la Academia Militară (1953-1957); conferențiar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1955-1957, 1962-1965, 1970-1971); profesor universitar la Institutul de Artǎ Teatrală și Cinematografică și la Institutul Politehnic (1970-1977).

Între timp, în 1968, devenise doctor în istorie cu teza: „Dezvoltarea edilitară-urbanistică a orașului București în epoca regulamentară și a revoluției de la 1848”, conducător științific fiind profesorul universitar dr. Dumitru Berciu.

În cadrul Muzeului Național de Istorie a României, beneficiind de un colectiv bine pregătit profesional, a reușit să refacă cu brio expoziția de bază în urma cutremurului din 4 martie 1977 și să organizeze multiple activități culturale, printre care ciclul „Prin muzeele lumii” care s-a bucurat de mare succes la public.

Unul din meritele sale ce iese în evidență îl constituie bogata sa activitate redacțională, fiind redactor-responsabil al multor reviste anuare : „Cercetări Arheologice în București” (I/1963 – II/1965); „Muzeul Național” (I/1974 – VI/1982); „Cercetări Arheologice” (I/1975 – VI/1983; „Cercetări Numismatice” (I/1978 – V/1983) ; „Cercetări de conservare și restaurare” (I/1981 – II/1982); „Istoria României. Crestomație.” (I/1982 – III/1984). Cea din urmă, „Crestomație. III/Istoria contemporană” i-a atras, din motive politice, îndepărtarea din directorat. Spunerea adevărului istoric nu a fost pe placul celor aflați la putere în acea vreme.

Aprobat de unii, contestat de alții, a trecut la cele veșnice în ziua de 15 mai 1997.