Despre digitizarea 3D a artefactelor din aur
Digitizarea 3D a artefactelor din aur implică dificultăți specifice, cauzate de reflexiile materialului și de sensibilitatea formei. Aceasta din urmă este determinată de maleabilitatea aurului. În cazul brățărilor spiralice, chiar mici variații de poziționare pot duce la discrepanțe între seturile de imagini, afectând coerența modelului 3D.
Brățări cu astfel de formă și decor se realizau cel mai des din argint. Exemplarele cunoscute au fost recuperate în general ca apariții singulare/nepereche – parte a unor tezaure, fiind descoperite atât în spațiul intra cât și cel extracarpatic.
Exemplare de aur sunt cunoscute pentru moment exclusiv din zona Munților Orăștiei, din apropiere de zona sacră de pe Dealul Grădiștii, de unde au fost braconate la începutul anilor 2000. Poliția estimează că s-au descoperit cel puțin 24 de astfel de brățări de aur declarate a fi fost găsite în cinci tezaure, alături de monede de aur și argint.
Brățară dacică din aur(Nr.1)
Brățara nr. 1 este formată din bara de aur cea mai lungă (2,88 m). Este însă mai puțin grea ca alte exemplare mai scurte, neajungând la 1 kg. Varietatea de greutăți, diametre și număr de spire ne arată că procesul de producție nu a fost serial standardizat pe toate etapele, ci a implicat mai mulți meșteri ai aceluiași atelier fiind adaptat în primul rând caracteristicilor lingoului. Știm că s-au realizat în același atelier pentru că exemplare diferite, declarate chiar că ar fi fost descoperite în tezaure diferite, împărtășesc aceleași ștanțe cu care au fost realizate palmetele. Standardizată este mai degrabă abordarea tripartită a structurii decorului relevantă pentru morfologia simbolică a ființei reprezentate.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 982,2 g
Brățară dacică din aur(Nr.4)
Câteva reprezentări de busturi feminine pe obiecte din mediul cultural al epocii târzii a fierului, ca cele de la Galice și Jakimovo, în Bulgaria, ne sugerează că astfel de brățări spiralice puteau fi asociate cu imaginea unor divinități ce aveau printre atribute și controlul animalelor, al forțelor naturii. Asocierea exemplarelor din argint cu podoabe și piese de port feminin întăresc conexiunea lor cu identități de gen feminin, iar îngroparea acestor tezaure de argint în afara așezărilor, în zone cel mai adesea greu accesibile, indică caracterul lor ritual. Nu putem vorbi de tezaure ascunse în caz de primejdie pentru că ele nu sunt niciodată acumulări eterogene de obiecte diverse, ci seturi structurate, cu piese perechi, paruri ce prin cantitatea de metal prețios și complexitatea lor pot fi interpretate ca ceremoniale. În acest context, îngroparea brățărilor de aur atât de aproape de zona sacră de la Sarmizegetusa Regia capătă valențe religioase importante.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 927,98 g
Brățară dacică din aur (Nr. 5)
Piesa face parte din seria brățărilor dacice din aur descoperite la Sarmizegetusa Regia, între anii 1999 și 2001, în urma unor activități ilegale de braconaj arheologic. În ansamblul brățărilor spiralice din aur, cu plăci terminale decorate cu palmete și protome zoomorfe, brățara nr. 5, deși are o greutate mai mică, prezintă cel mai complex decor și un aspect pronunțat baroc. Meșterul care a realizat-o pare să fi fost diferit de cel (cei) care au lucrat celelalte brățări de aur. Brățara nu își găsește analogii apropiate în ceea ce privește modul de decorare al palmetelor, nici măcar în rândul exemplarelor similare din argint.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 765,43 g
Brățară dacică din aur (Nr. 6)
Chiar dacă au fost descoperite într-o zonă relativ compactă și seamănă foarte mult ca aspect și tehnici de execuție, brățările de la Sarmisegetusa Regia nu au fost realizate dintr-o sursă unitară de aur, fiecare piesă având o compoziție distinctă, cu procente diferite de aur, argint și cupru. Această varietate compozițională, cu aurul variind între 78% și 92,9% a fost interpretată ca rezultat al utilizării aurului nativ, nerafinat, bogat în argint. Piesa nr. 6 face parte din grupul celor care conțin aur peste 92%, înregistrând, de asemenea o greutate din grupa superioară, de peste 1kg.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 1062,55 g
Brățară dacică din aur (Nr. 8)
Modul în care a fost proiectată această brățară ne demonstrează intenționalitatea clară a obținerii simetriei și continuității, cele două plăci terminale cu protome, suprapunându-se perfect, dar fiecare în alt sens. Se obține astfel un obiect care nu are un început sau un sfârșit și care poate fi citit în ambele sensuri. Brățările spiralice nu au un sus și un jos, ele asigură rotirea perpetuă, ceea ce poate fi o bună metaforă pentru ciclicitatea lumii naturale și a reînnoirii.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 1136,06 g
Brățară dacică din aur (Nr. 9)
Studiind acest obiect putem observa decorul tipic brățărilor spiralice cu plăci terminale: terminația (protomă) în formă de cap de animal serpentiform, cu bot alungit și ochi proeminenți; coama marcată de grupuri de scurte linii incizate paralele care par să imite aspectul unei blăni; marginile înălțate ale plăcii rectangulare care seamănă cu două aripi strânse pe spatele animalului; apoi registrul palmetelor poansonate în numărul cel mai frecvent pe piesele transilvane – șapte. Deși au fost interpretate ca solzi, palmetele trebuie înțelese însă în primul rând în sensul lor primar de elemente vegetale care fac legătura între natura transformativă a șarpelui (cel care își schimbă pielea ori se ascunde iarna în pământ și pare că renaște primăvara) cu simbolistica fertilității vegetale și a ciclurilor naturale. Pe corpul acestei brățări se mai poate observa un cerc poansonat care nu face parte dintr-un decor evident și care ar putea fi un marcaj de orfevru sau o contramarcă de verificare într-un atelier controlat de o anumită autoritate ori un semn de proprietate.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 682,3 g
Brățară dacică din aur (Nr. 10)
Prezența unor compuși de oxidare ai cuprului pe suprafața acestei brățări sunt un bun argument că piesa a stat inițial în pământ în contact cu alte obiecte din bronz sau argint. Informațiile care au fost recuperate de poliție și procuratură în cadrul anchetei fac referire la faptul că brățările de la Grădiștea de Munte au fost descoperite în cadrul mai multor depuneri distincte și că în anumite situații acestea ar fi fost asociate cu monede de aur și argint. Brățările spiralice cu plăci terminale din argint se găsesc pe teritoriul Daciei preromane de regulă ca exemplare singulare în tezaure, alături de alte podoabe feminine de argint și uneori și de monede de argint, mai ales denari republicani târzii, inclusiv augusteici. Faptul că la Sarmizegetusa brățările ar fi apărut, conform anchetei, și în grupaje și alături de monede de aur, fără menționarea concretă a altor bijuterii, indică un comportament depozițional excepțional și o posibilă dimensiune comunitară.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 1144,17 g
Brățară dacică din aur (Nr. 11)
Această piesă se distinge prin păstrarea pe suprafața ei a unor depuneri de sol din depozitul original în care a zăcut. Aceste depuneri sunt foarte valoroase și nu știrbesc nimic din estetica artefactului. Analize fizico-chimice realizate pe granulele de sol pot ajuta la mai buna înțelegere a locului descoperirii.
Din cauza modului în care au ajuns să fie cunoscute, prin braconaj cu detectorul de metale și export ilicit, foarte multe informații care ne-ar fi putut ajuta să înțelegem motivele și momentul îngropării lor lipsesc sau rămân doar în domeniul speculațiilor.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 822,11 g
Brățară dacică din aur (Nr. 12)
Dacă am desfășura această brățară, bara de aur s-ar întinde pe 2,69 m! Aceasta este o lungime impresionantă ținând cont că a fost realizată după toate aparențele dintr-un singur lingou printr-o simplă ciocănire. Brățara nr. 12 are cele mai multe spire dintre toate brățările dacice spiralice cu plăci terminale. Se pune problema dacă o astfel de piesă grea, masivă, ar fi putut fi purtată efectiv. În general, în cazul pieselor de prestigiu ori cu caracter ceremonial, dificultatea purtării nu poate fi niciodată considerată o piedică, din contră este un aspect care doar ar potența impactul emoțional și vizual al actului purtării lor în rândul unui public. În mod special, în cazul brățărilor de aur de la Grădiștea de Munte, există însă indicii că majoritatea pieselor nu au fost niciodată purtate, ceea ce ar putea susține ipoteza creări lor de la bun început ca ofrande, pentru o zeitate, ori pentru un sanctuar.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 885,02 g
Brățară dacică din aur (Nr. 13)
Piesa a fost recuperată de statul român în aprilie 2011, prin răscumpărare de la un colecționar din Germania. Faptul că brățările dacice din aur au fost identificate ca rezultat al unor căutări de comori într-un spațiu cu o puternică semnificație istorică – capitala Regatului Dacic al lui Decebal, loc legat atât de descoperirea de-alungul timpului a unor mari tezaure de monede din aur, cât și de scrierile antice care au alimentat legenda tezaurului dacic capturat de romani – și apoi recuperate de poliție, a contribuit la notorietatea lor. În consecință, aceste obiecte sunt adesea privite printr-o grilă mai degrabă emoțională decât științifică. Din păcate, ele au devenit și un simbol al vulnerabilității patrimoniului cultural, al mirajului aurului antic și al riscului de manipulare pseudo-științifică sau ideologică a artefactelor arheologice.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 933,4 g
Brățară dacică din aur(Nr.14)
Brățară spiralică cu plăci terminale decorate cu palmete și protome zoomorfe. Obiectul aparține unei categorii de podoabe feminine ce aveau totodată și rol de piese de prestigiu – cu totul emblematică pentru civilizația dacică din perioada ei clasică de dezvoltare – o creație originală locală inspirată de modele elenistice. A fost lucrat dintr-o singură tijă de aur, prin martelare, gravare și ștanțare. Brățări similare se realizau cel mai des din argint. Exemplare de aur sunt cunoscute pentru moment exclusiv din zona Munților Orăștiei, din apropiere de zona sacră de pe Dealul Grădiștii.
Datare: ultimele decenii ale secolului I a. Chr.
Greutate: 1286.70 g.
