Despre MNIR

Pe 20 octombrie 1894, în cadrul unei impresionante solemnităţi, a fost pusă piatra de temelie a clădirii. La ceremonie au luat parte regele Carol I, prim-ministrul Lascăr Catargiu, toţi miniştrii, preşedintele Camerei, primarul Capitalei etc.
În toamna anului 1901 a fost inaugurat Palatul Poștelor, o clădire impresionantă, realizată după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu, cu faţadă monumentală, în stil neoclasic, cu un portic larg, format din zece coloane dorice. Deasupra intrării erau amplasate zece statui alegorice, între care și două realizate de Carol Storck, reprezentând „Drumul de Fier” și „Electricitatea” și alte două realizate de Ştefan Ionescu Valbudea, reprezentând pe Mercur, mesagerul zeilor şi o alegorie reprezentând Mecanica – progresul ştiinţei. Unele statui au căzut la cutremurul din 1940, iar cele rămase, fiind afectate, au fost înlăturate de autorități pentru a nu pune în pericol trecătorii.

Pe 20 martie 1970 apărea „Hotărârea Consiliului de Miniştri privind înfiinţarea Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România”. Crearea acestui muzeu a fost o provocare pentru autorităţi, dar şi pentru specialişti, deoarece a reprezentat o proiecţie, mai concentrată, a întregului sistem al muzeelor de istorie din ţară. Pentru sediul muzeului au fost luate în calcul mai multe variante, însă, în final, s-a decis amenajarea acestuia în clădirea de pe Calea Victoriei 12, fostul Palat al Poștelor.

Pe 8 mai 1972 se inaugura Muzeul de Istorie al Republicii Socialiste România. Adunând sub un singur acoperiş cele mai importante mărturii ale trecutului României, muzeul a reprezentat un punct de atracţie pentru publicul din ţară, dar şi din străinătate. Expoziția permanentă avea 50 de săli (organizate cornologic, din Preistorie până în perioada contemporană), la care se adăugau Lapidariumul și Copia Columnei lui Traian (într-un spațiu special contruit, în curtea interioară), precum și expoziția „Tezaurul Istoric” (la subsol).

În anul 1978 au fost deschise cele două expoziții „omagiale” dedicate cuplului prezidențial Nicolae și Elena Ceaușescu: una dintre ele era inaugurată cu prilejul aniversării a 60 de ani de viață și a peste 45 de ani de activitate „revoluționară” a președintelui communist, cuprinzând cadourile primite din țară de cuplul Ceaușescu și alta ce conținea cadourile primite din străinătate, ca dovadă a „amplelor relații de prietenie și colaborare dintre poporul român și popoarele altor țări”.
Întreaga expoziție, nu doar „Omagiala” era plină cu citate din Nicolae Ceaușescu și Programul Partidului Comunist Român, ideea directoare fiind rolul maselor și al mișcării muncitorești!

Anii ’90 au adus muzeului nu doar o schimbare de nume (Muzeul Național de Istorie a României – MNIR) dar și o altă istorie (ca şi întregii societăţi româneşti). MNIR a rămas una dintre instituţiile reprezentative ale culturii româneşti, deţinând un fond excepțional de bunuri de patrimoniu mobil (care a crescut continuu, ajungând la peste 700 000) care ilustrează toate perioadele semnificative din trecutul poporului român, cât şi din vremea unor civilizaţii care au existat în vechime pe actualul teritoriu al ţării noastre.

În anul 2002 s-a decis, la nivel guvernamental, începerea lucrărilor de consolidare și restaurare a clădirii și de refacere a expoziției de bază a muzeului. Patrimoniul a fost strâns și depozitat, rămânând deschise publicului doar expozițiile permanente de la parter și subsol precum și expozițiile temporare.

În anul 2006, din lipsă de fonduri, lucrările au fost sistate, după ce doar o mică parte din acestea fuseseră finalizate. Clădirea se află într-o situație extrem de dificilă, cele mai multe spații neputând fi folosite pentru organizarea de expoziții sau activități cu publicul. În zona expoziției de bază au fost amenajate depozite temporare, pentru a se asigura protecția patrimoniului național. Din păcate, situația clădirii se agravează din ce în ce mai mult, în condițiile în care, fondurile de care dispune instituția permit doar intervenții minore și care nu au efect pe termen lung.

Cu toate acestea, activitatea expozițională a muzeului nu s-a diminuat, ci dimpotrivă. Au fost organizate mari expoziții interne și internaționale (în Statele Unite, Franța, China, Italia, Germania, Belgia, Olanda, Ungaria, Republica Modova etc.). La fel de intensă a fost și activitatea de cercetare arheologică, cea de restaurare, cea de digitalizare a patrimoniului sau cea dedicată proiectelor și programelor cu finanțare europeană.

În anul 2018, Colecția Filatelică a României a fost transferată în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Cu cele peste 16 milioane de bunuri de natură filatelică pe care le conține, acesta reprezită cea mai mare colecție de acest fel din Sud-Estul Europei.

În luna noiembrie a fost reluat proiectul de reabilitare (după o încercare nereușită în 2016), un nou demers ce a deschis seria măsurilor practice pentru realizarea proiectului de restaurare, consolidare, extindere și reamenajare a sediului muzeului.
În prezent muzeul prezintă publicului expoziţiile permanente – Tezaurul Istoric, Copia Columnei lui Traian, Lapidarium – precum şi expoziţii temporare cu tematică diversă, organizate în Holul Central.