Cucerirea de cãtre Imperiul Roman a teritoriilor vechiului regat dac, în urma a douã rãzboaie (anii 101 – 102 si 105 – 106 p. Chr.) va schimba definitiv aspectul acestui teritoriu.
Amprenta Romei va estompa caracterul predominant rural al perioadei dacice anterioare.
Civilizatia romanã a fost una urbanã; iar Dacia romanã nu va face nici ea exceptie. Orasele romane, osaturã a unei temeinice si trainice romanitãti, vor implanta curând în provincie un nou mod de viatã, expresie a unor valori superioare. Civilizatia romanã s-a impus atât prin institutiile si legile proprii statului roman, cât mai ales prin adoptarea modului de viatã si a obiceiurilor proprii unei civilizatii superioare.
Viata urbanã a Daciei nu este cu nimic inferioarã strãlucirii urbane din alte provincii. Si aici orasele sunt embleme ale Romei, focare de romanizare si mijloc de integrare a Daciei în oikumene (adicã „în lumea civilizatã”). Urbanizarea Daciei reflectã fidel procesul consolidãrii stãpânirii romane în aceastã provincie. Împãratii romani vor acorda o atentie deosebitã urbanizãrii provinciei Dacia.
