Primele contacte între negustorii greci ce tatonau țărmul de vest al Pontului Euxin și populațiile autohtone au loc începând cu secolul al VII-lea a.Chr. prin întemeierea unor puncte comerciale (emporia), pe țărmul Mării Negre.
Transformarea ulterioară a acestora, în orașe-stat/poleis-uri grecești a fost o evoluție firească. Histria, Tomis și Callatis au fost cele mai de seamă ctitorii ale coloniștilor greci proveniți din Milet și Heraclea Pontica.
Aceste orașe au funcționat timp de peste un mileniu, fiind centre de iradiere a modului de viață urban și al civilizației grecești și ulterior romane și bizantine. Coloniile grecești au fost importante centre de producție, de un remarcabil nivel funcțional și artistic, centre comerciale ce difuzau mărfurile din producție proprie sau de import (ceramică, țesături, vin grecesc, ulei, parfumuri, sticlărie) în toată lumea getică și scitică, preluând la rândul lor produsele acestor populații (grâu, miere, vite, piei, pește și sclavi) pentru distribuția în bazinul pontic și mediteraneean.
