Aspecte ale cultului personalităţii în comunism (I). Albume: Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu

Cultul personalităţii, inspirat din practicile maoiste şi staliniste, este una din cele mai cunoscute variante ale ideologiei comuniste în România postbelică.

Mecanismul cultului personalităţii a căpătat mai ales în anii „epocii Nicolae Ceauşescu” o dinamică proprie, în care autoamăgirea narcisistă a devenit o formă socială de comportament, în timp ce cultul bunului simţ şi-a pierdut valabilitatea.

Gama de omagii pentru cuplu Ceauşescu a fost extrem de diversă, mergând de la simple scrisori omagiale şi până la cele mai complexe forme de realizare, în marea lor majoritate kitch-uri fără nici o valoare artistică: albume, picturi, sculpturi, machete etc. Celui mai iubit fiu al poporului şi tovarăşei sale de viaţă, cu diferite ocazii (mai ales zile de naştere) li se aduceau „ofrande”, constând în tot felul de obiecte, semn al aprecierii „supuşilor”, dar şi „prietenilor” din străinătate: porţelanuri (bibelouri, pahare, farfurii, cupe etc.), ţesături (articole vestimentare, coavoare, carpete), jucării, jocuri etc.

Proiectul – Aspecte ale cultului personalităţii în comunism – debutează la Muzeul Naţional de Istorie a României, cu albumele omagiale oferite lui Gh. Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu.

Albumele, într-o gamă complexă ca formă şi conţinut, erau trimise cu diverse prilejuri, din toate colţurile ţării, de la cele mai variate categorii sociale şi profesionale, care ţineau să aducă „prinosul de recunoştinţă” celor aflaţi în fruntea partidului şi statului. O parte dintre acestea vor fi expuse în cadrul expoziţiei „Aspecte ale cultului personalităţii în comunism (I). Albume: Gheorghiu – Dej şi Nicolae Ceauşescu”, deschisă la Muzeul Naţional de Istorie a României, începând cu data de 4 august 2008.