La Muzeul National de Istorie a Romaniei au fost finalizate conservarea şi restaurarea celor doua fragmente de pictura murala extrase de la biserica episcopală din Curtea de Argeş
Fragment nr. 1 – Tablou votiv Neagoe Basarab, Doamna Despina şi cei şase copii, nr. inv.131510, frescă sec. XVI
Fragment nr.2 – Tablou votiv Domnitorul Radu de la Afumaţi, nr. inv. 131466, frescă sec. XVI
Lucrările de conservare – restaurare la fragmentele de pictură murală extrase au fost realizate de Sc.„CORES 3-ART” srl, din Bucuresti, lucrări coordonate de restaurator de specialitate Romeo Gheorghiţă. Beneficiar Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti
Motivaţia pentru necesitatea acestui proiect de restaurare.
1 Frescele reprezintă portretele originale ale ctitorilor acestui monument de artă şi arhitectură, şi imaginea bisericii originale, a cărui arhitectură a fost parţial modificată în urma lucrărilor de restaurare de la sfârşitul secolului XIX.
2 Aceste piese au o importanţă deosebită deoarece sunt mărturi originale ale picturii monumentale executate de meşterii Dobromir Vitus (Veit) adus de la Braşov.
3 Originalitatea iconografiei frescelor ilustrează, din punct de vedere artistic, atât elemente de artă locală cât şi reminescenţele artei bizantine şi din Peninsula Balcanică precum şi contactul cu arta Occidentului.
4 Ele sunt considerate capodopere ale patrimoniului istoric şi artistic pentru secolului XVI din Ţara Românească, care vor intra în expoziţia de bază a perioadei medievale.
5 Starea initială de conservare a arătat fragilitatea pieselor şi necesitatea intervenţiilor de restaurare şi conservare. Pentru aceasta a fost necesară realizarea unui proiect de restaurare-conservare susţinut financiar prin programul Patrimoniul în pericol 2008 – Ministerului Culturii şi Cultelor
Istoric
Construirea mănăstirii (biserica episcopală) de la Curtea de Arges a început încă din primii ani al domniei de domnul Ţării Româneşti, Neagoe Basarab (1512-1521). În prezenţa domnului şi a curţii sale, la 15 august 1517 a avut loc sfinţirea acestui lăcaş, oficiată de către patriarhul Constantinopolului. Zugrăvitul bisericii s-a termină în vremea domniei lui Radu de la Afumaţi, ginerelui lui Neagoe Basarab. Pe peretele de nord al naosului a fost pictată fresca ce înfăţişa familia ctitorului, care a fost înmormântat în biserică, alături de portretele domnitorilor care au precedat domniei lui Neagoe Basarab.
Acest lăcaş de cult a suferit de a lungul vremii numeroase numeroase reparaţii şi refaceri în urma stricăciunilor provocate fie de proasta administrare, fie de jafurile trupelor străine sau cutremure.
În cursul secolelor XVII şi XVIII, biserica a mai fost reparată, restaurată, sau repictată prin grija unor domnitori ca Petru Cercel, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino.
În anul 1876 comisia, care se ocupa de problemele de restaurare ale acestui monument, încredinţează conducerea lucrărilor de restaurare arhitectului francez A. Lecomte du Nouy. Acesta a refăcut în parte sistemul de boltire, a modificat acoperişul, a înlocuit ornamentele faţadelor cu copii corect executate şi a hotărât refacerea întregii picturi şi îndepărtarea frescelor originale. Astfel din vechea pictură a secolului XVI s-au mai păstrat unele fragmente, portrete ale domnitorilor, păstrate la mai întâi la Muzeul Comisiei Monumentelor Istorice, apoi la Muzeul Naţional de Artă al României.
În patrimonial Muzeului Naţional de Istorie a României se află fresca – tabloul votiv al ctitorului Neagoe Basarab împreună cu Doamna Despina şi cu cei şase copii ai lor şi portretul lui Radu cel Mare.
Suprafaţa totală de pictură murală pentru primul fragment (faţă, verso), Tablou votiv Neagoe Basarab şi familia: 14,7dm x 23,25dm = 341,77 dm2
Suprafaţa totală de pictură murală pentru cel de al doilea fragment (faţă, verso), Voievodul Radu: 8,4 dm x 22,55dm = 189,42 dm2
Suprafaţa totală de pictură murală pentru cele două fragmente de pictură murală (faţă, verso): 531,19 dm2
A. Fragment nr. 1 – Tablou votiv Neagoe Basarab, Doamna Despina şi cei şase copii, nr. inv.131510, frescă sec. XVI
Tabloul votiv îi reprezintă pe Neagoe Basarab, Doamna Despina şi cei şase copii ai lor, trei băieţi şi trei fete, grupaţi după vârstă: băieţii de partea tatălui, fetele de partea mamei. Toţi se prezintă din faţă. Neagoe Basarab şi Despina susţin cu câte o mână biserica pe care o închină, din faţă Maicii Domnului şi lui Isus, aşezaţi deasupra într-un semicerc şi zugrăviţi cu mâinile întinse în lături, făcând gestul primirii. Copiii sunt prezentaţi în poziţie de rugă, cu mâinile aduse pe piept. Capetele ctitorilor sunt împodobite cu cununi bogate, lucrate în aur şi bătute cu pietre preţioase, cu colţurile stilizate floral şi, ici colo, presărate cu pietre. Cununa Doamnei Despina are în plus doi pandantivi care atârnă de oparte şi de alta, încadrând figura. Cununile copiilor sunt mai simple, ale băieţilor asemănându-se cu a tatălui, ale fetelor cu a mamei. Pletele lui Neagoe sunt lucrate după moda vremii, răsucite în forma unor drugi, ce cad pe umeri. Pieptănătura Doamnei se observă doar din spre frunte cu o cărare la mijloc. Veşmântul Domnului e de modă bizantină, din stofă înflorată, garnisit cu un guler lat, de aur, cu o bandă de aceeaşi lăţime pe poale şi cu un gallon tot de aur, pe margine şiîn jurul mânecii largi. Sub acesta se vede o tunică roşie cu mâneca strânsă pe mână şi cu gallon de aur. Ornamentaţia gulerului este lineară, iar a galonului de pe mâneci şi de pe marginea hainei, florală. Spre poalele vesmântului se observă vulturul bizantin brodat în aur, cu pliscul deschis, cu aripele deschise şi purtând coroană.
Costumul fiului, Teodosie, de culoare roşie, este asemănător cu al lui Neagoe. Pe deasupra poartă însă tunică verde, căptuşită cu material de culoare roşie. Al doilea fiu, Pătru, este îmbrăcat în anteriu verde, împodobit cu flori şi căptuşit cu roşu, fără garniture de aur a celorlalţi. Pe piept haina se încheie cu bumbi de aur. Încălţămintea de culoare roşie este garnisită cu perle. Al treilea fiu, Ion, poartă anteriu roşu, închis la piept cu bumbi de aur şi cu guler verde.
Doamna Despina poartă costum naţional: fotă roşie cu dungi verticale şi iie cu râuri, cu mânecă bufantă, strânsă printr-o manşetă decorată cu perle. Cingătoarea foarte sus aşezată, arată moda vremii. Pe umeri poartă o haină de brocard de culoare verde cu auriu, cu guler lat de blană. Pe marginea hainei atârnă cheutori din fir de aur. Lângă Doamna Despina stau cele trei fete: Stana, soţia lui Ştefăniţă, domnul Moldovei, călugărită sub numele de Sofronia, îngropată în biserică, Ruxandra, soţia lui Radu de la Afumaţi, Anghelina, moartă de tânără şi îngropată în biserică, sub aceiaşi lespede de piatră cu fraţii ei Pătru şi Ion. Costumele fetelor sunt asemănătoare cu ale mamei. Iile sunt cusute cu râuri, iar fotele sunt de diverse culori.
Din punct de vedere al stării de conservare, lucrarea prezenta înaintea restaurării crăpături până la grund, fisuri, desprinderi ale stratului pictural şi zone dislocate datorate extragerilor de la Biserica Episcopală Curtea de Argeş, care s-au amplificat în timp datorită condiţiilor de microclimat variabile şi a şocurilor mecanice datorate manevrării lor.
Stratul de culoare era pulverulent pe alocuri, prezenta exfolieri, fiind sensibil la acţiunea mecanică şi la umiditate. Vopselele pe bază de ulei de culoare ocru brun au fost accidental aplicate pe marginile fragmentului, lângă rama de lemn.
Întreaga suprafaţă era acoperită de depuneri aderente şi semiaderente de praf şi pulberi diferite. Analizele microbiologice au indicat la nivelul suprafeţelor o încărcătură biologică superficială.
Suportul din lemn era incompatibil din punct de vedere al conservării şi impropriu unei etalări ştiinţifice.
Lucrarea prezintă intervenţii ,,a secco˝ (repictări).
Etape ale procesului de conservare – restaurare:
– consolidarea stratului de culoare pulverulent, solzit şi desprins împreună cu stratul de preparaţie;
– îndepărtarea corpurilor străine şi a mortarelor de pe stratul pictural;
– curăţarea depunerilor aderente şi neaderente, a repictărilor ,,a secco˝ şi a sărurilor solubile;
– asigurarea provizorie şi ancorarea punctuală a marginilor stratului suport desprins;
– decaparea mortarelor de reparaţie;
– consolidarea stratului suport, tivirea şi chiturilor marginilor desprinse şi fracturate, chituirea lacunelor şi fisurilor profunde;
– tratarea preventivă a agenţilor heterotrofi;
– îndepărtarea vechiului suport de transpunere;
– transpunerea pe un nou suport, proiectarea şi confecţionarea noului suport;
– reintegrarea cromatică a uzurilor şi a lacunelor stratului de culoare;
– analize fizico – chimice şi biologice;
– documentaţie desenată, fotografică şi scrisă (imaginile 1-9).
B. Fragment nr.2 – Tablou votiv Domnitorul Radu de la Afumaţi, nr. inv. 131466, frescă sec. XVI
Prezentat de zugrav în profil, pe fond de culoare albastru închis şi verde, tot în ipostază de ctitor, cu braţele îndoite din cot, cu palmele întinse. Poartă plete bogate ce-i cad pe umeri, mustaţa lungă spre bărbie, şi pe cap o coroană domnească împodobită cu perle şi rubine. Banda care formează pereţii coroanei este bătută cu perle pe margini. Haina lungă de culoare verde albăstruie, de croială dreaptă, fără mâneci, se închide la piept cu bumbi de aur şi este împodobită cu un guler lat de blană. Sub haină poartă o tunică de culoare roşie, cu mâneca strânsă.
Lucrarea a prezentat fisuri, desprinderi şi exfolieri ale stratului pictural, depuneri aderente şi semiaderente de praf şi pulberi de natură diferită. În treimea inferioară a lucrării exista o intervenţie necorespunzătoare de restaurare realizata prin chituirea unei zone dislocate de 30 cm pătraţi (mortare incompatibile).
Existau numeroase lacune în stratul suport şi de culoare.
Lucrarea prezintă intervenţii ,,a secco” (repictări).
Etape ale procesului de restaurare:
– consolidarea stratului de culoare pulverulent, solzit şi desprins împreună cu stratul de preparaţie;
– îndepărtarea corpurilor străine şi a mortarelor de pe stratul pictural;
– curăţarea depunerilor aderente şi neaderente, a repictărilor a secco şi a sărurilor solubile;
– asigurarea provizorie şi ancorarea punctuală a marginilor stratului suport desprins;
– decaparea mortarelor de reparaţie;
– consolidarea stratului suport, tivirea şi chiturilor marginilor desprinse şi fracturate, chituirea lacunelor şi fisurilor profunde;
– tratarea preventivă a agenţilor heterotrofi;
– îndepărtarea vechiului suport de transpunere;
– transpunerea pe un nou suport;
– proiectarea şi confecţionarea noului suport;
– reintegrarea cromatică a uzurilor şi a lacunelor stratului de culoare;
– analize fizico – chimice şi biologice;
– documentaţie desenată, fotografică şi scrisă (imaginile 10-13).
