În urma diagnosticului arheologic intruziv realizat de Muzeul Național de Istorie a României, în 2023, au fost identificate trei noi situri cu vestigii ce se datează la finalul primei epoci a fierului, în secolele VI-V a. Chr.: siturile 2, 3 și 7. Acestea vin să completeze peisajul cultural al respectivei epoci cunoscut anterior din cercetări arheologice mai vechi, realizate pe Valea Topologului, în anii 1970-1980 de Muzeul Județean Argeș și Institutul de Arheologie din București. Dacă din cercetările mai vechi erau cunoscute cimitirele de incinerație în movile de la Bârseștii de Jos, Ceparii Pământeni, Tigveni și Rudeni „La Islaz”, cercetările mai noi au identificat, pentru prima dată cu claritate și la o scară mare, existența așezărilor și sanctuarelor pentru populațiile atestate anterior doar prin morminte. De asemenea, după toate cercetările, acum știm mai bine că aria funerară în cauză era uriașă și se întindea pe 22 de ha pe malul stâng al Topologului, la intersecția cu drumul ce merge spre Curtea de Argeș.
Deși nu știm cum se numea această populație, ce limbă vorbea, modul său de îngropare, vasele, armele și podoabele folosite ne indică puternice afinități cu mediul cultural tracic, cel în care îi putem încadra și pe geții de la sud de Dunăre, din nord-estul Bulgariei și sud-estul României de astăzi, cei despre care vorbește Herodot la începutul secolului al V-lea a. Chr.
Cercetările arheologice de pe valea Topologului prilejuite de proiectul de construcție al autostrăzii A1 au pus în evidență existența unei comunități expresive demografic, sedentare, ale cărei obiceiuri de îngropare și de exprimare religioasă dovedesc că în secolul al V-lea a. Chr. transformările sociale și culturale sub influențe venite din sud, din medii elenizate, se petrec de fapt la o scară geografică foarte mare.
Sanctuar rural
Sit 7 - Cepari
Oamenii se adunau pe malul Topologului pentru a desfășura anumite activități colective cu caracter religios. Aceste adunări le întăreau sentimentul de apartenență de grup.
Ritualurile lor presupuneau, în anumite etape, distrugerea unor vetre și vase și îngroparea lor în pământ.
Îngroparea unor obiecte în pământ poate fi legată cu credințe în zeități ce au ca atribute renașterea, protecția recoltelor, fertilitatea.
Focul ars pe vetre/altare este un element important al cultului religios.
Cimitir de incinerație în movile
Rudeni „La Islaz”
În anii 1980 s-a început cercetarea necropolei formată din 60 de mici movile din pământ și piatră. S-au săpat 15 morminte. Ritul folosit era incinerația cu oasele colectate în urne sau depuse direct pe sol. Defuncții erau însoțiți de arme, harnașamente de cai, podoabe și vase ceramice. Unele dintre cele mai vechi fragmente de ceramică lucrată cu roata olarului de la nord de Dunăre au fost identificate aici.
Mormânt tumular de incinerație cu oase puține răsfirate pe sol
Sit 7, Cepari
A conținut un vârf de lance din fier, fragmente din 12 vase ceramice, inclusiv unul lucrat cu roata și două fusaiole.
Sanctuar rural
Sit 2, Șendrulești
În cadrul acestui sit cu vestigii preponderent medievale s-au săpat și 3 gropi cu vase sparte pe loc din secolele VI-V a. Chr.
Mormânt tumular de incinerație în urnă
Sit 3, Rudeni
Movila foarte aplatizată a conținut două urne cu oase calcinate (căni) și fragmente din patru castroane, material ceramic ce se datează în secolul al V-lea a. Chr. Mormântul este mai nou decât mica așezare pe care o suprapune în limita sa sudică, marcând totodată limita nordică a ariei funerare de la Islaz.
Locuire rurală
Sit 3, Rudeni
Pe o suprafață de circa 1500 mp, pe terasa a II-a a Topologului a fost identificat strat arheologic consistent cu materiale ceramice din secolele VI-V a. Chr., în cadrul căruia se aflau și câteva gropi și vetre de foc, situație care sugerează existența unei mici așezări, un cătun sau fermă cu caracter familial.
