Despre proiect
Această importantă stațiune arheologică este deosebit de importantă pentru studierea și cunoașterea perioadei mijlocii a primei epoci a fierului (Hallstatt mijlociu); aceasta este situată pe malul stâng al Mureșului, pe terasa înaltă a văii râului.
O echipă din cadrul Muzeului Național de Istorie a României a identificat și delimitat preliminar situl, în toamna anului 2011, prin diagnosticul arheologic intrusiv ocazionat de construirea autostrăzii Orăștie – Sibiu; în anul 2012 acesta a fost cercetat parțial prin ample săpături arheologice preventive în porțiunile sale de sud și est (peste 2 hectare).
O primă serie de prospecțiuni geofizice a fost realizată în anul 2014, prin colaborarea pluridisciplinară cu specialiști din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” – Centrul ArheoInvest, luând în considerare faptul că suprafața sitului este semnificativ mai mare (peste 15 ha) față de cea unde a fost construit traseul autostrăzii menționate. Ținând cont de rezultatele preliminare (din campaniile 2012 și 2014), începând cu anul 2016, au fost autorizate de către Ministerul Culturii, prin Comisia Națională de Arheologie, cercetări arheologice sistematice, planificate într-un program multianual și completate cu diverse investigații interdisciplinare (prospecțiuni non-intrusive, achiziții de imagini aeriene din dronă, datări 14C, studii arheozoologice, palinologice, analize elementale etc.).
Până în prezent s-au desfășurat 9 campanii arheologice (preventivă – 2012, respectiv cele sistematice din 2016–2019 și 2021–2024), care au oferit prilejul unor importante descoperiri.
Cercetările arheologice
În ultimele decenii, zona sitului a fost puternic afectată de lucrări agricole, fapt observabil atât pe imagini aeriene şi hărţi de arhivă, cât şi direct, cu prilejul cercetărilor din anii 2011–2012, respectiv din perioadele 2016–2019 și 2021–2024 (vestigiile arheologice riscând să dispară în câteva decenii prin practicarea agriculturii intensive în arealul stațiunii preistorice).
Cercetările arheologice preventive din 2012 au stabilit existența unui potenţial arheologic substanţial, fiind identificate și cercetate importante vestigii ce datează din perioada mijlocie a primei epoci a fierului (Hallstatt mijlociu / perioada culturii Basarabi / Ha B3–C, secolele IX–VIII a.Chr.). Între acestea se remarcă o serie de descoperiri cu caracter excepțional – o depunere funerară (înmormântare multiplă), dar şi o serie de depuneri votive în şanţul sudic de delimitare a habitatului „hallstattian”, anume două depozite conţinând piese de bronz şi fier (așa-numitele depozite Tărtăria I și Tărtăria II, reunind peste 500 de obiecte – arme, piese de port și de harnașament, unelte) – două descoperiri excepționale privind fenomenul depunerii de bronzuri, ținând cont că reprezintă singurul caz din întregul areal al spațiului carpatic, unde asemenea depuneri votive au fost identificate și cercetate prin săpătură arheologică, precum şi numeroase vase întregi și întregibile (sparte pe loc), fragmente de vase, piese de metal (arme, unelte, podoabe) şi resturi de schelete umane.
Situl este caracterizat de o locuire intensă în perioada amintită și de abundența descoperirilor, dar iese în evidență și prin faptul că este delimitat (cel mai probabil) pe toate laturile sale printr-un sistem de șanțuri (confirmate cert pentru laturile de nord, vest și sud ale sitului), reprezentând – în stadiul actual al cercetării o situație unică raportat la întreg repertoriul de descoperiri atribuite culturii Basarabi.
Studii pluri-disciplinare
Dintre rezultatele importante ale studiilor pluri-disciplinare (care permit „reconstituirea” unor timpuri îndepărtate, de acum peste 2.800 de ani), efectuate în cele 9 campanii arheologice, sunt important de amintit: obținerea primelor datări 14C (pe material osteologic uman, dar și probe de oase de animal și cărbune), pentru perioada mijlocie a primei epoci a fierului din România, realizate de Laboratorul Radiocarbon Poznan (Polonia) și de Laboratorul RO-AMS din cadrul Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”; ridicarea topografică de detaliu a sitului și documentare fotografică și fotogrammetrică a săpăturilor arheologice, atât de la nivelul solului cât și aerian, prin intermediul unui UAV (utile în caracterizarea peisajului cultural și realizarea unor modele 3D), dar și obținerea și analiza unor date LiDAR, toate acestea fiind necesare pentru demersurile de clasare a sitului în Lista Monumentelor Istorice, inclusiv prin realizarae unui proiect GIS dedicat; cercetarea parțială a șanțurilor de delimitare ale sitului (nordic, vestic și sudic) și a unei zone de habitat din partea de nord-est a stațiunii. În egală măsură, în perioada 2014–2017 s-au desfășurat activități specifice în cadrul proiectului de cercetare cu finanțare UEFISCDI „Platformă PILOT de valorizare trans-disciplinară prin baze de date relaționate” (PN-II-PT-PCCA-2013-4-1022), având ca studiu de caz depozitele de obiecte din bronz și fier Tărtăria I și Tărtăria II, proiect coordonat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE2000.
Astfel, cercetarea arheologică sistematică a acestui sit, susținută financiar de Muzeul Național de Istorie a României și Ministerul Culturii, oferă prilejul – prin abordarea pluridisciplinară – de a obține importante seturi de noi date privind: cronologia perioadei mijlocii a primei epoci a fierului (perioada culturii Basarabi) prin seriile de datări 14C (datele obținute până în acest moment indicând o „ridicare a cronologiei” începutului culturii Basarabi pentru a doua jumătate a sec. IX a.Chr.); actualizarea și detalierea tipologiei ceramicii caracteristice culturii Basarabi, în special pentru faza timpurie a acesteia (prin analiza importantului lot de material ceramic descoperit, parte a acestuia constituind subiectul unei teze de doctorat), dar și redefinirea ultimului orizont cronologic al depunerilor de bronzuri în spațiul carpato-dunărean (așa-numita serie de depuneri Bâlvânești-Vinț), prin studiul tipologic și chorologic al celor peste 450 de obiecte din componența depozitelor Tărtăria I și Tărtăria II.
De asemenea, cercetarea pluridisciplinară a acestui habitat preistoric aduce noi informații de detaliu privind sistemul său de delimitare / fortificare.
Iar nu în ultimul rând cercetarea acestui sit a prilejuit sporirea și diversificarea colecțiilor Muzeului Național de Istorie a României cu bunuri arheologice aparte, unele fiind inclusiv clasate în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național.
Colectiv de cercetare
- Dr. Corina Borș (responsabil științific) – MNIR; membri ai colectivului de cercetare: dr. Mihai Florea, dr. Constantin Haită (MNIR);
- dr. Adrian Vladu, drd. Annabella Gotsman (TBL Proiect);
- dr. Andrei Asăndulesei, dr. Felix Tencariu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iași);
- dr. Călin Șuteu (Gigapixel Art).
