Câteva date istorice
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost primul oraș roman construit în Dacia, imediat după cucerirea acesteia de către împăratul Traian, în anul 108 p. Chr., pe timpul celui de-al doilea guvernator al Daciei, D. Terentius Scaurianus. Orașul a avut de la început statut de colonia, denumirea orașului fiind Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa și a devenit centrul administrativ, politic, economic și religios al noii provincii romane. A fost amplasat la aproximativ 30 km vest de vechea reşedință a regelui Decebalus de la Sarmizegetusa Regia.
Orașul a fost construit după planul urban tipic roman, cu străzi drepte, dispuse în unghi drept, formând o rețea simetrică și organizată. Întregul centru urban a fost împrejmuit cu un zid de apărare masiv, menit să protejeze locuitorii și instituțiile esențiale ale coloniei. La un moment dat, orașul a fost extins spre vest, iar suprafața împrejmuită a ajuns la aproximativ 32 de hectare, cu dimensiuni de aproximativ 540 x 600 de metri. Acest lucru arată nu doar grija pentru siguranță, ci și importanța strategică și administrativă pe care o avea Sarmizegetusa în noua provincie romană.
Cercetările arheologice
Cercetările arheologice s-au desfășurat în centrul orașului în templul zeilor palmireni III și într-un edificiu de cult vecin, clădirea X.
Templul zeilor palmireni a fost construit sub Septimius Severus. El a fost introdus în spațiul preexistent, mai precis în jumătatea de sud a insulei mărginite de cardo I vest, cardo II vest și decumanus I nord. Măsoară 21,8 m x 17,10 m și se compune din următoarele elemente:
Porticul, susținut de șase coloane de marmură cu capiteluri toscane, permitea o intrare de circa 2,80 m, între coloanele 3 și 4, în curtea templului. Aceasta era împărțită nord-sud în două jumătăți. Jumătatea de est permitea accesul atât spre podium, cât și spre anexele laterale. Pe podium se urca pe șapte trepte de marmură, sprijinite lateral de două ziduri. Altarul, astăzi dispărut fără urmă, trebuie să se fi aflat la baza treptelor.
Templul, corintic tetrastyl, se înălța pe podium-ul, al cărui nucleu în opus incertum măsoară 9,20 m x 7,90 m. Mai trebuie adăugată, la nord și la sud placarea cu blocuri sau cu plăci de calcar sau de marmură, astăzi dispărute, ca și, în spate, spre vest, care îl mărginea înspre cardo. Intercolumnium măsura 2,80 m, ca și, foarte probabil, distanța dintre axul colonadei și zidul naos-ului, astăzi dispărut. În thalamos erau adăpostite trei statui ale unor divinități palmyrene, între care cea a lui Malagbel, datând din timpul domniei lui Severus Alexander.
Constatăm existența a două aripi, la sud și la nord de podium, care serveau banchetelor rituale. Pe una dintre ele, probabil cea de sud, o inscripție o numește cenaculum, un termen rar și plin de semnificații.
În ciuda distrugerilor masive făcute de căutătorii de comori, iar apoi de căutătorii de marmură, prin poziția sa, lângă forum vetus, prin planul său și prin numărul mare de inscripții, acest templu palmyrean, numit de noi T III (Y), are o semnificație deosebită nu numai în peisajul religios al Sarmizegetusei și al Daciei, ci și pentru cunoașterea religiei palmyrene.
Bibliografie
- Piso, O. Țentea, Un nouveau temple palmyrénien à Sarmizegetusa, Dacia 55, 2011, 111-121.
https://www.academia.edu/1806408/Un_nouveau_temple_palmyr%C3%A9nien_%C3%A0_Sarmizegetusa
- Piso, O. Țentea, Die palmyrenischen Truppen von Dakien. Monumente und Öffentlichkeit, in : W. Eck, P. Funke (éd.), Öffentlichkeit – Monument – Text. XIV Congressus Internationalis Epigraphiae Graecae et Latinae 27. – 31. Augusti MMXII, Akten (CIL, Auctarium, ser. Nova, IV) (Berlin – Boston 2014), 479-480.
- Piso, O. Țentea, Der Palmyrener P. Aelius Theimes, duumviralis der Colonia Dacica Sarmizegetusa, ZPE 223, 2022, 277-284.
- Piso, O. Țentea, Les Palmyréniens dans la diaspora. Le cas de la Dacie, in: Castiello – Magnani – Sommer 2024, 119-154.
- Piso, O. Țentea, Les numeri Palmyrenorum, in: S. Nemeti, C. Timoc (éd.), Alfred von Domaszewski. Latin Epigraphy in the Roman Empire. Acts of the colloquium held in Timișoara in December 14th-17th 2022 (Cluj-Napoca 2024), 171-184.
- Piso, O. Țentea, F. Matei-Popescu, L’affranchi impérial Philomusus, croyant et évergète à Sarmizegetusa, in : A. Avram, L. Buzoianu (éd.), Varia epigraphica et archaeologica. Volume dédié à la mémoire de Maria Bărbulescu (Constanța 2019) 245-254.
