1. Studiul istoric:
Se consultă documentația existenta volume, hărți, cataloage, repertorii etc.
Rezultă:
– Delimitarea unui context cultural-istoric general;
– Rapoarte de specialitate;
– Hărți;
– Stabilirea preliminară a unor zone de atenție.
2. Diagnosticul intruziv:
Se sapă cu mijloace mecanizate și manuale sondaje de control pe întreg traseul autostrăzii, astfel încât să se acopere terenul în mod adecvat, în procent de 1-2 % din întreaga suprafață afectată de proiectul de construcție, ținându-se cont și de concluziile studiului istoric.
Necesită autorizare din partea Ministerului Culturii.
Rezultă:
– Date de interes arheologic si istoric (contexte preliminare, vestigii, artefacte, ecofacte);
– Observații stratigrafice;
– Liste cu coordonate, hărți;
– Rapoarte de specialitate;
– Delimitarea siturilor arheologice și a zonelor de atenție de-a lungul tronsonului de infrastructură rutieră în construcție, în limitele coridorului de expropriere.
3. Studiile geofizice:
Investigațiile geofizice se derulează în completare atât în etapa studiului istoric, cât și în cea a diagnosticului intruziv. Prin aplicarea diferitelor metode (magnetică, electrică, electro-magnetică) acestea permit sondarea non-invazivă a subsolului și identificarea anomaliilor cu potențial arheologic. Astfel, pot fi acoperite suprafețe mult mai mari decât se poate sonda sau săpa efectiv. Nu poate înlocui săpătura sau sondarea propriu-zisă, dar ajută procesul interpretativ.
Rezultă:
-Hărți și planuri de detaliu ale suprafețelor investigate.
4. Controlul topografic:
Toate activitățile de cercetare în teren se desfășoară cu control topografic de mare precizie (GPS, UAV, stație totală, desen clasic, documentare 3D etc.).
Rezultă:
– Hărți și planuri de detaliu ale suprafețelor investigate.
5. Decaparea mecanizată în situri:
Pe întreaga suprafață delimitată ca sit se îndepărtează stratul vegetal cu ajutorul utilajelor echipate cu cupă de taluz. Săparea solului se realizează pe niveluri succesive de adâncime, fiecare fiind finalizat cu răzuirea suprafeței în scopul punerii în evidență a structurilor și vestigiilor arheologice.
Necesită autorizare din partea Ministerului Culturii.
Rezultă:
– Suprafețe în care se pot identifica diferențele de culoare și textură a solului (complexele arheologice).
6. Săparea manuală a complexelor:
Cercetarea complexelor arheologice presupune utilizarea unor instrumente specifice (truela, pensula, spatule etc). Uneori acest instrumentar par firav și delicat, parcă nepotrivit acestor activități.
Rezultă:
– Succesiuni de stadii de cercetare în plan vertical;
– Surprinderea tuturor momentelor de modificare a complexelor arheologice în timp (dinspre prezent spre trecut).
7. Procesarea preliminară a materialului arheologic
Odată scoase din pământ, inventarele arheologice parcurg un lung drum până la vitrinele de expunere / laboratoare de investigații sau un loc în colecții și depozite.
Rezultă:
– Prelevare de probe de laborator;
– Desen arheologic.
