Epidemiile în istoria Țărilor Române.

Marturii documentare.

Muzeul Național de Istorie a României, în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României și Asociația „Dar Development”, anunță deschiderea expoziției foto-documentare ,,Epidemii în istoria Țărilor Române. Mărturii documentare’’.

În contextul pandemic actual, prin intermediul acestei expoziții vizitatorii vor putea să descopere, cu ajutorul documentelor de arhivă, alte episoade epidemice care au avut loc în spațiul românesc, precum și modul în care acestea au fost depășite în trecut. De-a lungul timpului, numeroase epidemii au afectat diferite zone ale actualului teritoriu al României – de la epidemia de ciumă la epidemia de holeră care a făcut ravagii în secolul al XIX-lea, până la epidemiile de varicelă, tifos exantematic și gripă spaniolă de la finalul Primului Război Mondial.

Documentele expuse surprind modul în care instituțiile vremii au răspuns provocărilor acestor boli, metodele de stopare și urmele pe care acestea le-au lăsat în societate.

Expoziția este realizată cu ocazia aniversării a 190 de ani de existență a Arhivelor Naționale ale României, depozitare ale memoriei trecutului, care păstrează mărturii documentare încă din veacul al XII-lea, și va fi deschisă la Muzeul Național de Istorie a României în perioada 28 octombrie – 21 noiembrie 2021, putând fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09:0017:00 , cu respectarea măsurilor de protecție sanitară aflate în vigoare.

Alături de documentele din patrimoniul Arhivelor Naționale ale României cu privire la numeroasele epidemii de ciumă și de holeră care au făcut ravagii în secolul al XIX-lea, Muzeul Național de Istorie a României expune în completare, zece adeverințe de vaccin din perioada 1849-1920, piese de patrimoniu din colecția George Trohani, ce arată folosirea vaccinurilor pe teritoriul românesc.
„Vaccinarea și termenul de vaccin au fost introduse în medicină de către medicul englez Edward Jenner (1749-1823), cu ocazia descoperirii primului vaccin împotriva variolei. El a observat că mulgătoarele de la ferme, care se îmbolnăveau de vaccină (variola vacilor, care produce o formă ușoară de boală la om, limitată la o erupție pustuloasă pe mâini), nu se mai îmbolnăveau ulterior de vărsatul negru (variola umană). La 14 mai 1796 el operează prima vaccinare (totul, etimologic, pornind de la cuvântul latinesc vacca).
Curând după aceea, Napoleon I legiferează în Franța obligativitatea vaccinării împotriva variolei, ce producea numeroase decese.
În Țările Române se practicau însă diverse modalități de prevenire a variolei. Procedeul era numit ultuire (var. altuire, oltuire): copiii nou-născuți erau scăldați în lapte provenit de la vacile bolnave de variola vacilor, care aveau pe uger pustule de variolă. În Banat se practica o metodă de variolizare descrisă de italianul Francesco Griselini în lucrarea sa din anul 1780, „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei”.
Cam asta era situația politico-sanitară până spre mijlocul secolului al XIX-lea.”

Extras din articolul „CÂTEVA „BILETE DE VACCIN” DIN SEC. XIX – XX”, semnat de George Trohani, în volumul nr. 31 al anuarului MUZEUL NAȚIONAL.

EPIDEMIA DE CIUMĂ

EPIDEMIA DE HOLERĂ

ALTE EPIDEMII

ADEVERINȚE DE VACCIN