Întâmpinarea Sfintelor Paşti. Obiecte religioase din Muzeul Naţional de Istorie a României

Cu această expoziţie am dorit să întâmpinăm Sfintele Paşti şi să determinăm momente de reflecţie asupra sărbătorii care va să aibă loc în lumea creştin ortodoxă în 23 aprilie.

În acelaşi timp am dorit să creem un bun prilej educativ pentru toţi cei care vor să cunoască ce reprezintă unele dintre obiectele religioase folosite în timpul slujbelor ortodoxe, originea şi semnificaţia lor.

Am prezentat în această expoziţie numai câteva dintre cele mai importante piese existente permanent în lăcaşul de cult, dar şi altele folosite în diverse momente ale slujbelor religioase. Aceste piese au în primul rând o valoare pe care le-o conferă funcţia lor liturgică, dar, în acelaşi timp, sunt piese cu o deosebită valoare istorică şi artistică. Spre exemplu, o piesă care se foloseşte foarte rar astăzi în bisericile ortodoxe din România, dar care apare în frescele lăcaşelor de cult în scena „Dumnezeieşti Liturghii” sau „Liturghia îngerească” este ripida sau evantaiul liturgic. Asemenea obiecte erau folosite în cult, la începuturile creştinismului în regiunile calde ale Asiei Mici, dar nu erau neapărat necesare în Europa, astfel că au fost înlocuite cu o piesă în forma unei stele cu opt raze lucrată din foaie metalică, decorată cu serafimi şi scene biblice, precum şi cu portretele donatorilor. Ripide nu s-au mai executat în ţările române încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Chivotul este o casetă avînd forma unei biserici în care se păstrează Sfintele Daruri. Cu astfel de piese au fost reprezentaţi, ţinându-le în mână, ctitorii diferitelor biserici din Ţara Românească şi Moldova în tablourile lor votive. Unul din exemplarele expuse a fost executat la comanda domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi (1626-1629). Dar cea mai veche piesă din cele ale colecţiei pe care o prezentăm este o cruce de mână din lemn sculptat cu scene din viaţa lui Iisus Hristos, ferecată, în argint cizelat, care a aparţinut lui Vlad Vintilă, domnul Ţării Româneşti, fiind datată în 1532.

De asemenea, Muzeul deţine două cădelniţe, una copiată după cea existentă la Mănăstirea Putna, şi alta executată la comanda marelui logofăt Constantin Cantacuzino, în anul 1729. Aceasta din urmă are o formă tradiţională, cizelată în stil brâncovenesc, un model înrudit cu cel al candelelor expuse. Cădelniţa este una dintre una dintre cele mai des folosite obiecte liturgice în timpul slujbelor.

Pomelnicele, astăzi, nu mai au ca odinioară forma unor triptice din lemn cu numele celor amintiţi, înscrise în interior, iar pe aversul aripilor batante pictată „Buna Vestire”, ca în cazul celor expuse. Una dintre piesele aflate în expunere, decorată în partea superioară cu o acoladă în care se înscrie un vultur bicefal, a fost dedicată marelui spătar Ioan Cantacuzino şi soţiei sale Maria Racoviţă. Dintre cele mai valoroase piese sculptate şi pictate ale lăcaşului de cult, am expus uşile împărăteşti de la o biserică din nordul Moldovei, datate la sfârşitul secolului al XVI-lea. În general, pe uşile împărăteşti apare tot scena „Bunei Vestiri”; cele prezentate de noi sunt casetate cu şase cartuşe, iar pe lîngă scena menţionată cu cele două personaje cunoscute, Sfânta Fecioară Maria şi Arhanghelul Gavriil, apar şi cei patru evanghelişti. Ele aduc mai multă culoare expoziţiei noastre, lor alăturîndu-li-se o icoană împărătească de o excepţională valoare artistică, Iisus Pantocrator, realizată în 1701 de Ioan Zugravul, iconar foarte cunoscut la vremea sa.

Pentru a crea o imagine mai vie expoziţiei, am prezentat un analog sau un suport pentru Evanghelia citită de preot în timpul slujbelor, piesă sculptată, cu motive decorative brâncoveneşti, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Pentru analog am expus Tetraevanghelul (de fapt, un facsimil), comandat de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare, pentru Mănăstirea Humor, cea mai valoroasă piesă de acest gen şi pentru că păstrează cunoscutul portret al domnitorului în costum cotidian. Dar pentru noi importantă este şi ferecătura cărţii, pe care este reprezentată „Învierea”, cu care preotul binecuvântează credincioşii care i se închină şi o sărută duminica, când este aşezată pe analog în naos, în faţa uşilor împărăteşti.

Câteva dintre piesele expuse au fost comandate de domnitorul Moldovei Vasile Lupu pentru ctitoria sa din Iaşi, biserica Trei Ierarhi, printre care şi un epitrahil din catifea cusut cu fir metalic şi mătase. El aminteşte de „Pătimirea” şi „Răstignirea lui Iisus” Hristos. Veşmânt esenţial şi semn al preoţiei, exemplarul nostru a fost împodobit în partea superioară cu „Cina de la Mamvri”, iar pe cele două benzi cu medalioane sunt brodate „Praznicele” şi „Răstignirea”.

La fel de numeroase sunt şi piesele comandate de Sfântul Constantin Brâncoveanu, domnitorul Ţării Româneşti, pentru multele sale ctitorii şi numeroasele biserici de care s-a îngrijit. De altfel, stilul impus în timpul lui Constantin Brâncoveanu a devenit tradiţional în ŢaraRomânească pentru arhitectură, pictură şi aproape toate piesele din metal semipreţios.

Piesele prezentate acoperă din punct de vedere cronologic trei secole şi jumătate, timp în care au rămas aproape neschimbate, nu numai ca funcţionalitate, dar şi ca formă şi decor, constituind un element de permanenţă în trecerea prin istorie a poporului român şi a Bisericii Ortodoxe Române. La realizarea acestei expoziţii am consultat „Aşezământul Stavropoleos” de la care am primit un ajutor foarte important. 

dr. Cristina Anton Manea