Proiectul expozițional este organizat cu ocazia aniversării unui secol de la nașterea ofițerului și omului de presă, pe data de 28 ianuarie 2023.
Expoziția ,,Mircea Carp. O viață în serviciul libertății’’ este un proiect al Muzeului Național de Istorie a României, realizat împreună cu familia Carp, designerul și fotograful Octavian Bâlea, familia domnului colonel Gheorghe Cojocea, familia domnului colonel Ioan Mexi, Asociația RoMilitaria și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Istoria de familie a avut o influență majoră asupra lui Mircea Carp și a evoluției domniei sale. Originar din Iași, acesta este descendent a două familii care au oferit țării importanți lideri politici și comandanți militari, care prin deciziile lor au influențat desfășurarea unor importante evenimente istorice.
Tatăl său, Constantin Carp, colonel de cavalerie și veteran al Primului Război Mondial, a reprezentat un model. Devotamentul, voința și altruismul, calități care defineau caracterul ofițerului de roșiori au fost adoptate și asumate de fiul său. Imaginea paternă și sfaturile aveau să îl însoțească permanent în viață, pe viitorul om de presă. Mama, Ecaterina Carp, a fost persoana care prin grijă, afecțiune și dăruire, a contribuit la echilibrul familiei și căminului. Ecaterina Carp a fost un sprijin constant, inclusiv în perioada îndelungatului exil, când familia Carp s-a aflat departe de țara, pentru care își păstra devotamentul absolut.
Încă din copilărie, Mircea Carp și-a dorit să urmeze o carieră militară și să devină ofițer. Acest țel l-a motivat să urmeze cursurile Liceului Militar ,,General George Macarovici’’ din Iași în perioada 1936-1940 și ale Liceului Militar ,,Nicolae Filipescu’’ între anii 1940-1942. Tânărul elev militar a dezvoltat un atașement special pentru instituția înființată la inițiativa ministrului conservator și față de valorile care defineau spiritul mănăstirean.
În intervalul iunie 1942 – mai 1944, ca elev bursier al statului român, a urmat diferite școli militare în Germania pentru a deveni ofițer specializat pentru arma tancuri (Regimentul 6 tancuri de la Neuruppin bei Berlin din Brandenburg; Școala de Ofițeri Activi de Mecanizate de la Gross Gliencke). În vara anului 1943 a efectuat stagiul pe Frontul de Est în cadrul Regimentului 10 tancuri (Divizia 20 tancuri). Între martie – mai 1944 a deținut funcția de sublocotenent instructor la Regimentul 18 tancuri (Dresda). Revenit în țară în luna iunie 1944 a fost repartizat ca sublocotenent instructor la Subcentrul de Instrucție al Carelor de Luptă, parte a Centrului de Instrucție a Motomecanizatelor de la Târgoviște și s-a alăturat unui grup de ofițeri care lucrau la îmbunătățirea proiectului pentru vânătorul de care de luptă Mareșal. După schimbarea raporturilor de alianță în august 1944, ca ofițer al Detașamentului Blindat ,,Colonel Matei’’, a participat la acțiunile militare din apropierea localităților Otopeni, Mediaș, Câmpia Turzii, Carei și pe teritoriul Ungariei. Pentru meritele militare a fost decorat cu Ordinul Național ,,Coroana României’’ în grad de cavaler, cu spade și panglică de ,,Virtute Militară’’.
Familiile P.P. Carp și Lascăr Catargiu
Liceele militare 1936 - 1942
Școala militară din Germania 1942-1944
Ofițer în Armata Regală Română 1944-1947
Mircea Carp a avut neșansa multor ofițeri de carieră care au fost excluși din armată, după intrarea în vigoare a Legii nr. 433 din 9 august 1946, pentru trecerea ofițerilor în cadrul disponibil. În luna august 1947 a fost arestat, în contextul tensionat, în care regimul politic comunist încerca să își consolideze puterea. Astfel Mircea Carp a intrat în categoria deținuților politici anticomuniști, cunoscând experiența carcerală în subsolurile Ministerului de Interne, la Prefectura Poliției Capitalei și la Penitenciarul Văcărești. După eliberare, ofițerul de cavalerie, a luat decizia să se stabilească în Occident, pentru a continua lupta împotriva unui regim ilegitim și opresiv. După împlinirea vârstei de 25 de ani, la finalul lunii ianuarie 1948, Mircea Carp a plecat în exil, ajungând mai întâi în Ungaria și ulterior în Austria, la Salzburg unde a început să colaboreze cu autoritățile americane în domeniul informațiilor.
În anul 1951 a plecat în Statele Unite ale Americii, lucrând pentru început la Comitetul pentru o Europă Liberă și ulterior la Radio Vocea Americii, în calitate de crainic, redactor și ulterior șef adjunct al Serviciului Românesc. Mircea Carp s-a remarcat prin implicare, obiectivitate, responsabilitate și munca sa calitativă, fiind totodată jurnalistul care a consacrat cuvintele ,,Să auzim numai de bine!’’, ca o formă de salut, ce le-a oferit încredere românilor în anii grei ai comunismului și ai perioadei de tranziție. În 1969 a revenit în țară, făcând parte din delegația care l-a însoțit pe Richard Nixon, primul președinte american care a realizat o vizită de stat în România. Prima întoarcere a făcut parte dintr-o serie de 14 vizite pe care le-a realizat ca trimis special al Radio Vocea Americii, realizând cu mult profesionalism reportaje care prezentau realități din patria sa de origine.
În 1978 a acceptat să își continue activitatea în cadrul Radio Europa Liberă din München, ca responsabil al ,,Programului politic’’ și al emisiunii ,,România și drepturile omului’’, atingând apogeul profesional peste 5 ani, când a fost numit director-asistent, cu atribuții de director adjunct al secției române. În această perioadă a avut o colaborare strânsă, bazată pe încredere reciprocă și un autentic sentiment de respect, cu nume de referință ale presei românești din exil: Noël Bernard, Vlad Georgescu, Mihai Cismărescu, Emil Georgescu, Monica Lovinescu, Cornel Chiriac, etc. Dacă pentru români, Europa Liberă reprezenta cea mai importantă și sigură sursă de informații, pentru reprezentanții regimului comunist din România, postul de radio reprezenta, un adversar de temut, o organizație de opoziție, ai cărei membrii trebuiau să fie reduși la tăcere.
Prima etapă a exilului 1948 - 1951
Radio Vocea Americii 1951- 1978
Radio Europa Liberă 1978 - 1955
După 1989 a revenit în țară frecvent, participând la numeroase evenimente care au avut ca scop comemorarea celor care s-au opus regimului politic impus de U.R.S.S., fiind un susținător al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet. În paralel a colaborat cu numeroase publicații, în mod deosebit cu ,,Memoria, revista gândirii arestate’’. Un profesionist al cuvântului scris, nu doar al celui rostit, Mircea Carp a publicat 3 cărți de memorii, cea mai recentă, văzând lumina tiparului în luna ianuare 2023.
Meritele domniei sale au fost recunoscute prin acordarea Ordinului Național ,,Steaua României’’ în grad de comandor pe 1 decembrie 2000 de către președintele Emil Constantinescu și a Crucii ,,Casei Regale a României’’pe 25 martie 2015 de Regele Mihai I. Prin fapte, vorbe, acțiuni temerare, dar mai ales prin patriotism, Mircea Carp, cunoscut și sub numele Dan Mircescu și Mihai Șoimu, și-a obținut consacrarea și locul pe care îl merită, atât în istoria României, cât și în inimile românilor.
Revenirea în patrie
Organizarea expoziției:
Octavian Bâlea, Flavius Nicolae Roaită (curator)
Parteneri:
familia domnului colonel Mircea Carp, familia domnului colonel Gheorghe Cojocea, familia domnului colonel Ioan Mexi, Asociația RoMilitaria și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, doamna Carmen Grigoraș
Fotografie și scanare foto:
Octavian Bâlea, Luciana Ghindă
Design grafic:
Octavian Bâlea
