Muzeul Naţional de Istorie a României întâmpină Anul Francofoniei

Organizarea în România a celei de a XI-a ediţii a Reuniunii la nivel înalt dedicată Francofoniei reprezintă un moment de referinţă, marcat de lansarea unor programe ştiinţifice şi cultural-educative de o amploare deosebită.

În acest context, Muzeul Naţional de Istorie a României dedică Anului Francofoniei o serie de manifestări precum:

Expoziţii

Expoziţia de istorie „Istoria prieteniei româno-franceze. Secolele XIX-XX”

Între români şi francezi au existat neîntrerupte legături de prietenie. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, când Parisul a început să devină locul de studiu al tinerilor din Principatele Române, ele intră într-o nouă etapă. Generaţia revoluţionarilor români de la 1848 s-a format la Paris, unde a participat la conferinţele şi întrunirile publice, dar mai ales la cursurile de la College de France, devenit o tribună democratică europeană. În această atmosferă s-a constituit grupul revoluţionarilor democraţi români şi s-au conturat principiile politice pe care tânăra generaţie a încercat să le realizeze la 1848 şi mai târziu.

Un loc important în activitatea emigranţilor români l-au avut legăturile de prietenie şi de apropiere, pe care aceştia le-au creat cu o serie de mari personalităţi ale intelectualităţii franceze. Astfel, fraţii Brătianu, Eliade Rădulescu, fraţii Golescu au legat strânse prietenii cu Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Bataillard, Armand Levy ş.a.

Franţa a sprijinit constant unirea Principatelor şi dubla alegere a lui Al. I. Cuza – 5 şi 24 ianuarie 1859 – care au fost apreciate de Camillo Cavour – drept „triumful politicii Franţei şi Sardiniei în Orient”. Totodată a susţinut organizarea şi modernizarea statului naţional român. În acest scop, în Principate, au sosit specialişti francezi pentru diverse domenii economice. În acelaşi timp, ofiţeri români au fost primiţi pentru a-şi însuşi o pregătire superioară la şcolile militare franceze de la Metz şi Saint Cyr, ca şi în şcoala navală de la Brest; de asemenea, autorităţile militare franceze au îngăduit unor ofiţeri români să participe la operaţii militare pe câmpurile de luptă. Importantă a fost şi trimiterea în Principatele Unite a unei misiuni militare franceze, din care au făcut parte ofiţeri de diferite arme. Dotarea cu armament a armatei Principatelor Unite s-a realizat tot cu concursul Parisului, astfel că în anul 1865, domnitorul Cuza îi scria lui Napoleon al III-lea, că înzestrase oştirea ţării sale cu 70.000 de puşti ghintuite şi cu 72 de tunuri, importate din Franţa.

Însemnătatea Franţei în politica externă promovată de statul român se menţine şi după venirea în ţară, în calitate de domnitor al României, a lui Carol de Hohenzollern, susţinut de împăratul Napoleon al III-lea.

La sfârşitul primului deceniu al secolului al XX-lea asistăm la manifestarea unui sentiment de profundă simpatie a poporului român faţă de poporul francez, de apropiere o politicii celor două state. Acum se încheie convenţiile politică şi militară între România şi Antanta (Franţa, Anglia, Rusia şi Italia) din 4/17 august 1916.

În anii participării României la primul război mondial (1916-1918), Franţa a sprijinit constant efortul militar al ţării noastre, prin livrarea unor mari cantităţi de echipament, armament şi muniţii. La 3/16 octombrie 1916 a sosit în România Misiunea militară franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. După terminarea războiului şi încheierea păcii, Parlamentul României l-a decorat pe generalul H.M. Berthelot, ca recunoaştere a meritelor sale deosebite, cetăţean de onoare al României, i-a dăruit un lot de teren şi o locuinţă, iar în 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Prin testament, generalul Berthelot a lăsat întreaga sa avere din România Academiei Române.

Conferinţa de pace de la Paris şi-a deschis lucrările în mod oficial la 18 ianuarie 1919. Aici, în capitala Franţei, s-au confirmat în tratate internaţionale hotărârile istorice înfăptuite de români în cursul anului 1918, la Chişinău, Cernăuţi şi Alba lulia; a fost recunoscută unirea provinciilor româneşti Basarabia, Bucovina şi Transilvania cu Ţara Mamă.

Recunoaşterea internaţională a noilor frontiere ale României s-a făcut cu sprijinul Franţei, pe teritoriul său, la Saint-Germain şi Trianon.

Legăturile dintre Franţa şi România au devenit atât de strânse încât Nicolae Titulescu, unul dintre cei mai mari diplomaţi şi oratori de limba franceză din perioada interbelică, declara: „Astăzi când politica externă a ţării noastre urmăreşte în mod armonic scopuri identice, am ajuns la acel stadiu de prietenie unde nu mai este nevoie să vorbeşti spre a te înţelege şi nici să te sfătuieşti pentru o acţiune în comun!”Legăturile economice dintre Franţa şi România au cunoscut unele reaşezări, extinderi şi iniţiative noi. În anul 1920 Societăţie „Columbia” şi „Alpha” au fuzionat, păstrând titulatura uneia, dar capitalul majoritar îl avea societatea „Omnium International de Petrole” din Paris, iar Lyon-ul în 1921 a fost gazdă şi pentru produsele româneşti, prezente pentru prima dată la un târg de mostre. Prin contribuţia capitalului francez s-au înfiinţat în 1926 „Întreprinderile Aeronautice Române” la Braşov. Un an mai târziu, la Paris, s-au pus bazele societăţii „Crédit Minier Franco-Roumain” etc.

De numele Parisului sunt legate realizările epocale în domeniul aeronauticii obţinute de inventatorii români Traian Vuia şi Henri Coandă, pionieri ai aviaţiei mondiale. Traian Vuia reuşeşte ca la 7-8 martie 1906, 1ângă Paris, la Montesson, să realizeze primul zbor mecanic din lume.

Prezenţa Franţei în România s-a simţit în mod constant şi benefic prin personalităţile sale şi mai ales prin influenţa exercitată. Numeroşi români au studiat la Sorbona, peste 20 dintre ei deţinând portofolii în guvernele României Mari. Numeroşi elevi din România au studiat la Academia Julien, la Şcoala Naţională Superioată de Arte Frumoase, la Conservatorul Superior de Muzică din Paris, la Conservatorul Naţional Superior de Artă Dramatică.

Legăturile atât de strânse şi complexe dintre România şi Franţa s-au manifestat şi în domeniul sporturilor. Un rol important în stabilirea acestora l-au avut tinerii români veniţi la studii în Franţa unde au găsit terenul propice spre a-şi cultiva talentele şi pasiunile. În România a început să vină o bogată literatură de specialitate precum şi profesori sau maeştrii pentru diferite discipline, contribuind la iniţierea tinerilor noştri în educaţia fizică şi sport. A rămas memorabilă cursa efectuată de George Valentin Bibescu împreună cu soţia sa şi senatorul Claude Anet până la Ispahan, care a dus la încurajarea turismului automobilistic internaţional, dar şi evoluţiile tenismanilor nostrii la „Roland Garros”, Ilie Năstase, Ion Ţiriac, Virginia Ruzici, Florenţa Mihai amintindu-ne de succesele de altă dată repurtate de Nicolae Mişu în lumea francofonă.

Începând cu anul 1990 relaţiile româno-franceze au căpătat amploare, semnificative fiind vizitele oficiale efectuate în ţara noastră de preşedinţii Republicii Franceze, François Mitterand în aprilie 1991 şi Jacques Chirac în februarie 1997 sau a preşedintelui Adunării Naţionale a Republicii Franceze, Philippe Séguin, în noiembrie 1994. Vizite oficiale în Franţa au efectuat şi preşedinţii României, urmărind să asigure încă odată sprijin euroatlantic ţării noastre din partea unui aliat de veche şi statornică prietenie.

Expoziţia „Istoria prieteniei româno-franceze. Secolele XIX-XX” cuprinde o gamă variată de obiecte precum:

• lucrări ale unor oameni politici şi de cultură români apărute la Paris; teze de doctorat, lucrări ştiinţifice etc.
• lucrări ale unor politicieni şi oameni de cultură francezi, despre români (Edgar Quinet, Paul Bataillard)  
• medalii şi decoraţii franceze conferite unor oameni de cultură români şi militarilor noştri care s-au distins în anii primului război mondial (1916-1918)
• fotografii, obiecte personale care au aparţinut generalului Henri Berthelot şi altor oameni ai Misiunii Militare Franceze din România (1916-1918)
• mărturii documentare şi obiecte ce au aparţinut unor iluştri inventatori români, care au realizat zboruri epocale, în premieră mondială pe teritoriul Franţei (Traian Vuia, Henri Coandă)
• documente care atestă cooperarea româno-franceză pe plan politic, economic, militar, cultural şi sportiv, în decursul secolelor XIX-XX (Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, George Bibescu, Nicolae Titulescu) Expoziţia de grafică „Artişti români în dialog cu spiritualitatea franceză” Restituirea unei pagini din istoria modernă şi contemporană a României în relaţie cu spaţiul şi spiritualitatea franceză, poate fi scrisă şi din perspectiva „muzeului imaginar”. Idealul europenizării şi modernizării prin exemplul Franţei, la a cărui construcţie au contribuit şi valorile culturale, a făcut posibilă recuperarea, într-un timp istoric comprimat, a decalajului considerabil existent faţă de civilizaţia europeană occidentală. Pas cu pas, elita unei societăţi medievale târzii care a captat, în secolul al XVIII-lea, datorită unei sinteze originale, reflexul Luminilor, a asimilat limba franceză şi literatura franceză, acordându-i un statut privilegiat în contextul relaţiilor de comunicare interumană sau instituţionalizate prin sistemul de învăţământ, mai ales în cel particular. Au pătruns, de asemenea, tendinţele şi certitudinile artei franceze. Se poate spune că evoluţia şcolii româneşti de artă s-a clarificat în relaţie directă cu şcoala franceză.

În expoziţia „Artişti români în dialog cu spiritualitatea franceză” sunt cuprinse peste o sută de lucrări de grafică şi pictură, din patrimoniul Bibliotecii Academiei Române şi al Muzeului Naţional de Istorie a României, semnate de Constantin Mavrocordat, Henri de Mondonville, Ioan D. Negulici, Theodor Aman, Charles-Edouard Boutibonne, Nicolae Grigorescu, Iulia Haşdeu, Barbu Iscovescu, Jean-Étienne Liotard, Ştefan Luchian, George Mirea-Demetrescu, Gabriel Popescu, Nutzi Acontz, Max Arnold, Dan Băjenaru, Nicolae Dărăscu, Ştefan Dumitrescu, Lucian Grigorescu, Viorel Huşi, Iosif Iser, Theodor Pallady, Tache Papatriandafil, Gheorghe Petraşcu, Alexandru Phoebus, Ştefan Popescu, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Jean Alexandru Steriadi, Eustaţiu Stoenescu, Nicolae Vermont, Henri Focillon.

Vezi galeria foto aferentă expoziţiilor.

Expoziţiile vor fi vernisate luni, 18 septembrie, ora 12. Vernisajul va fi precedat de o conferinţă de presă, la ora 11, la sediul Muzeului Naţional de Istorie a României, din Calea Victoriei nr.12, Hol Central.Expoziţiile sunt deschise în perioada 18 septembrie – 19 noiembrie a.c., de marţi până duminică, între orele 10 – 18.Pentru detalii, vă rugăm să contactaţi Departamentul Relaţii Publice, tel. 3158207/interior 1008, e-mail: pr@mnir.ro.

Educaţie

Proiectul „Cunoaştere prin cultură” iniţiat de Departamentul Educaţie Muzeală-Marketing Cultural, având ca desfăşurare perioada mai-octombrie 2006, are ca obiectiv promovarea, în rândul tinerilor în special, dar şi a publicului larg, în general, a conceptului de francofonie, a cunoaşterii unor valori culturale din ţări francofone situate pe diferite meridiane ale globului, precum şi evocarea personalităţii politice şi culturale a lui Leopold Sedar Senghor, co-fondatorul mişcării francofone. Activităţile/produsele culturale ale proiectului sunt: concursul şcolar sub genericul Tinerii sărbătoresc anul francofoniei, cu 2 faze – pe sector (15 mai) şi pe Capitală (5 iunie), simpozionul Centenarul naşterii lui Leopold Sedar Senghor (3 octombrie) şi editarea Ghidului ţărilor francofone.

Publicaţii 

• Broşura „Istoria prieteniei româno-franceze. Secolele XIX-XX”
• Broşura „Artişti români în dialog cu spiritualitatea franceză”

Parteneri

Şapte Seri     Onlinegallery      Descoperă România        Gândul