Organizatori: Muzeul Naţional de Istorie a României

Vernisaj: 9 mai 2002

Perioada de funcţionare: mai – septembrie 2002

Locul expoziţiei: Sala 5

La 9 mai 2002 se împlinesc 125 de ani de la proclamarea independenţei de stat a României – moment de o mare importanţã în cadrul luptelor purtate de-a lungul secolelor de poporul nostru împotriva dominaţiei strãine, pentru libertate şi neatârnare, pentru apãrarea şi afirmarea fiinţei naţionale, eveniment cu consecinţe favorabile pentru dezvoltarea ulterioarã a ţãrii. Actul istoric al proclamãrii independenţei de stat a României în mai 1877, a fost consfinţit prin participarea ţãrii noastre la rãzboiul din anii 1877 – 1878. Astfel, independenţa de stat a României nu a fost doar un act de bunãvoinţã a marilor puteri ale vremii, ci consecinţa luptei eroice, a sacrificiului poporului român şi a oştirii sale, care au pus mai presus de orice interesele patriei.  

CRONOLOGIE:

16 iunie 1876 

– Memoriul în şapte puncte cuprinzând revendicãrile României prezentate Imperiului Otoman şi reprezentanţilor diplomatici ai marilor puteri europene.

4 aprilie 1877 

– Încheierea, la Bucureşti, a convenţiei româno – ruse. Rusia se obliga sã respecte: “drepturile politice ale statului român, astfel cum rezultã din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a menţine şi apãra integritatea actualã a României”.

12 aprilie 1877 

– Rusia a declarat rãzboi Imperiului Otoman.

26 aprilie 1877 

– Bateriile româneşti de pe malul Dunãrii rãspund cu un puternic duel de artilerie provocãrilor otomane.

29 aprilie 1877 

– Adunarea Deputaţilor declarã starea de rãzboi între România şi Imperiul Otoman.

30 aprilie 1877 

– Senatul voteazã o moţiune asemãnãtoare privind starea de rãzboi între România şi Imperiul Otoman.

8 mai 1877

– S-a încheiat mobilizarea armatei române, care dispunea de 100.000 oameni, din care armata de operaţii numãra 58.700 militari.

9 mai 1877 

– Parlamentul a proclamat independenţa de stat a României. 

– Camera Deputaţilor voteazã proiectul de lege privind instituirea ordinului “Steaua României”.

10 mai 1877 

– Domnitorul Carol a promulgat independenţa statului român şi legea privind instituirea ordinului “Steaua României”.

8 iulie 1877 

– Armata rusã a declanşat atacul asupra Plevnei.

19 iulie 1877 

– Marele duce Nicolae solicitã intervenţia în rãzboi a armatei române, printr-o telegramã cifratã adresatã domnitorului Carol I.

20 iulie 1877 

– Divizia 4 românã a trecut Dunãrea şi a luat poziţie de luptã la Nicopole.

16 august 1877 

– La Gorni – Studen (Bulgaria) cu prilejul întâlnirii dintre domnitorul Carol, comandantul armatei române şi Marele duce Nicolae, comandantul trupelor ruse, s-a stabilit ca armata îndreptatã împotriva Plevnei sã fie pusã sub comanda domnitorului Carol, secondat de generalul rus, Zotov, şi de generalul român, Alexandru Cernat.

20 august 1877

– Pe un pod de vase, construit la Siliştioara, lângã Corabia, diviziile româneşti au trecut Dunãrea.27 august 1877 

– Primul atac al trupelor române de la Plevna a fost efectuat de Regimentul 13 Dorobanţi, care a reuşit sã alunge trupele otomane din redanul care acoperea întãriturile Griviţei.

30 august 1877 

– La ora 15 s-a produs cunoscutul atac asupra redutei Griviţa, rãmas în istorie sub numele de “a treia bãtãlie de la Plevna”. 

6 septembrie 1877 

– Atacul trupelor române împotriva redutei Griviţa 2 este respins de cãtre otomani.

7 octombrie 1877 

– Se produce un nou atac asupra Griviţei 2, inamicul s-a apãrat cu dârzenie, reuşind sã se menţinã pe poziţie.

7 – 9 noiembrie 

– Luptele pentru cucerirea cetãţii Rahova, obiectiv de mare importanţã în sistemul de apãrare al trupelor otomane de pe frontul din Bulgaria.

28 noiembrie 1877 

– Capitularea Plevnei. La amiazã, Osman paşa, rãnit, îi face cunoscutã colonelului român Mihail Cerchez, hotãrârea de a se preda. Au fost fãcuţi prizonieri, de cãtre trupele româno-ruse, 2138 ofiţeri şi 43.200 soldaţi otomani, fiind capturate 77 de tunuri şi un mare numãr de arme.

1 decembrie 1877 

– Din Plevna porneşte spre Bucureşti primul convoi de prizonieri otomani (circa 4000).

5 decembrie 1877 

– Întrega armatã românã a fost regrupatã primind un nou dispozitiv de luptã.

12 ianuarie 1878 

– Trupele române din cadrul Regimentelor 4 şi 6 linie, printr-un atac fulgerãtor, cuceresc Smârdanul, cea mai importantã localitate din şirul de fortificaţii care proteja Vidinul.19 ianuarie 1878 

– Se semneazã armistiţiul dintre Rusia şi Imperiul Otoman; deşi România a participat activ alãturi de Rusia la luptele împotriva armatei otomane, reprezentantul ei nu a fost admis sã ia parte la tratative şi la semnarea armistiţiului.

12 – 13 februarie 1878 

– Potrivit clauzelor armistiţiului, trupele române au ocupat Vidinul şi Belogradgikul.

19 februarie 1878 

– Semnarea tratatului de pace de la San Stefano, între Rusia şi Turcia, fãrã participarea statelor balcanice interesate, inclusiv România. Prin acest tratat a fost recunoscutã independenţa de stat a României, Serbiei şi Muntenegrului, în timp ce Bulgaria devenea autonomã.

1 iunie – 1 iulie 1878 

– La Berlin s-a desfãşurat Congresul de pace la care au fost reprezentate oficial Rusia, Turcia, Austro-Ungaria, Italia, Franţa, Anglia şi Germania. România n-a fost primitã la Congres ca parte beligerantã, pe motiv cã independenţa ei nu era recunoscutã. Admisã numai pentru a-şi exprima punctul de vedere, delegaţia românã, în frunte cu primul ministru Ion C. Brãtianu a apãrat cauza independenţei şi integritãţii teritoriului ţãrii; ea a subliniat cã nu este vorba de a ni se dãrui independenţa naţionalã de cãtre marile puteri europene, ci de a ni se recunoaşte “dupã dreptul cel vechi” şi potrivit cu jertfele fãcute în rãzboi.

1 iulie 1878 

– Reprezentanţii marilor puteri, participanţi la Congresul de la Berlin, semneazã tratatul de pace, prin care se va recunoaşte independenţa României şi restabilirea autoritãţii statului român asupra Dobrogei, Deltei Dunãrii şi Insulei Serpilor. Totodatã, se prevedea cã cele trei judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail), care fuseserã restituite Moldovei în anul 1856, sunt încorporate din nou la Rusia.

29 iulie 1878 

– În baza raportului nr. 458, al ministrului de rãzboi, generalul de divizie, Alexandru Cernat, şi al jurnalului Consiliului de Miniştri nr.1 din 27 iulie, se decreteazã trecerea armatei pe picior de pace, cu începere de la 5 august 1878.