La Muzeul Naţional de Istorie a României s-a organizat şi vernisat în ziua de 9 mai 2001 expoziţia “România moderna. Domnia lui Carol I. 1866 – 1881 – 1914”,

a carei realizare a fost prilejuita de aniversarea a 135 de ani de la venirea Principelui Carol de Hohenzollern – Sigmaringen în România, ca domnitor al acestei ţari, precum şi a 120 de ani de la proclamarea Regatului Român. Ea va ramâne deschisa pâna în luna septembrie a.c., inclusiv.

Constituindu-se într-un remember al întregii şi îndelungatei (48 de ani) domnii a Principelui şi apoi a Regelui Carol I, expoziţia puncteaza şi principalele momente şi evenimente din viaţa acestuia, ca şi a celorlalţi membri ai familiei princiare (regale) a României. Beneficiind de un patrimoniu excepţional, extrem de valoros, colectivul Secţiei de istorie moderna ce a organizat expoziţia a reuşit sa realizeze o prezentare eleganta, placuta şi deosebit de sugestiva a temei abordate.

Expoziţia debuteaza prin marcarea momentului sosirii la Bucureşti, la solicitarea guvernului României, în urma plebiscitului de la 8 aprilie şi cu consimţamântul Parlamentului, a Principelui Carol de Hohenzollern (nascut la Sigmaringen, în Germania la 20 aprilie 1839), la 10 mai 1866, zi în care a depus şi juramântul de credinţa faţa de ţara ale carei destine îi fusesera încredinţate. Documente şi fotografii originale precum adresa Locotenenţei Domneşti catre Principele Carol, proclamaţia primarului Capitalei, Dumitru Bratianu, catre locuitorii Bucureştilor carora le anunţa sosirea proaspatului domnitor şi o imagine surprinzând entuziasmul cu care l-au primit aceştia, juramântul depus de el ,o fotografie a Principelui Carol chiar din anul sosirii în România, ca şi textul constituţiei elaborata chiar în anul 1866, prezinta sugestiv evenimentul.

Între anii 1869 – 1876, Principele Carol a acordat o atenţie deosebita organizarii şi înzestrarii armatei române, acţiune ce se va dovedi extrem de necesara şi de folositoare în timpul razboiului purtat alaturi de Rusia,în 1877 – 1878 pe câmpiile Bulgariei, împotriva Imperiului Otoman, care pentru România a însemnat cucerirea neatârnarii ei. O serie de documente marcheaza momentele anterioare proclamarii independenţei României la 9 – 10 mai 1877, iar obiecte tridimensionale precum uniforma de campanie a domnitorului Carol şi sabia oferita lui, în 1878, de ofiţerii superiori ai armatei române, câteva lucrari de arta plastica surprind prezenţa sa activa, ca şi cea a Principesei Elisabeta, care a contribuit din plin la organizarea şi buna funcţionare a serviciului sanitar de campanie, pe front. Este de remarcat şi existenţa în expoziţie a primului ordin naţional românesc care a şi fost decernat, “Steaua României”, cu toate cele cinci grade ale sale, instituit la 9 mai 1877.

Punctul central al expoziţiei îl formeaza grupajul de documente, lucrari de arta plastica, uniforme, steaguri, obiecte tridimensionale care se refera la momentul proclamarii Regatului Român, la 14 martie 1881 şi la serbarile prilejuite de acest important eveniment care a introdus ţara noastra în concertul statelor europene, ca pe un indispensabil factor de stabilitate şi civilizaţie, serbari desfaşurate începând cu data de 10 mai 1881. Piesele de rezistenţa din aceasta zona a expoziţiei sunt: coroana Regelui Carol I (purtata la încoronarea din 15 octombrie 1922 şi de Regele Ferdinand I), comandata de el la Arsenalul Armatei şi realizata din oţelul ţevii unuia din tunurile capturate de armata româna de la turci în 1877 – 1878, lucru ce o transforma în simbol al independenţei noului regat şi coroana Reginei Elisabeta, o copie fidela, de dimensiuni mai mici, însa, şi lucrata în aur, a coroanei de oţel. Lor li se adauga o uniforma şi o sabie de ceremonie ale Regelui Carol I, sigiliul regal, ordinul “Coroana României”, instituit cu aceasta ocazie.

Ultima parte a expoziţiei marcheaza realizarile cele mai importante ale domniei lui Carol I în toate domeniile de activitate – economic (expoziţiile care probeaza stadiul la care ajunsese România în aceasta direcţie: a cooperatorilor din anul 1894 şi marea expoziţie naţionala jubiliara organizata în Parcul Carol în anul 1906, cu ocazia aniversarii a 40 de ani de domnie ai lui Carol I), politic (este prezentata atât viaţa politica interna a ţarii, dominata de o serie de oameni politici remarcabili, conservatori şi liberali, ca şi politica externa a României caracterizata prin semnarea unor tratate politice şi economice care-i asigurau deschiderea catre occident, dar şi relaţii bune cu vecinii), cultural (realizari în domeniul arhitecturii, muzicii, teatrului, literaturii ş.a.

La 27 septembrie 1914 Regele Carol I se stingea din viaţa facând un ultim gest de credinţa faţa de poporul şi ţara lui de adopţie: în ciuda legaturilor sale de sânge, accepta, ca monarh constituţional ce era, hotarârea luata de majoritatea oamenilor politici români ca România sa-şi pastreze neutralitatea în razboiul mondial care izbucnise în acel an.

Organizatori: Ministerul Culturii si Cultelor; Muzeul Naţional de Istorie a României

Colectiv de organizare: M.N.I.R. – Secţia Istorie Moderna – Cornelia Apostol, Mariana Neguţu, Maria-Magdalena Ioniţã, Serban Constantinescu

Sala: 5, etaj 2, corp sudic (Str. Francezã)

Vernisaj: 9 mai 2000

Perioada de funcţionare: mai – septembrie 2001

Cu participarea: colectionarului cartofil – Victor Stefanescu