Cum am contribuit la expunerea fenomenului?
Râul Topolog este cel mai important afluent de stânga al Oltului care se formează pe versantul sudic al Munților Făgăraș, prin unirea a două izvoare: Izvorul Scării și Izvorul Negoiului. Curgerea sa este de la nord la sud, transversal pe unitățile de relief pe care le străbate, în acest caz dealurile subcarpatice (Muscelele Argeșului) ale Piemontului Getic. Topologul are un regim de curgere pronunțat torențial, cu o importantă putere de eroziune la viituri. La ape mari, pârâul transportă din bazinul hidrografic din amonte cantități deosebit de mari de material aluvionar.
Studierea extensivă a patru situri aflate pe malurile Topologului (1, 2, 7 și 3) ne-a permis să obținem date valoroase privind regimul de inundații catastrofale în zonă, privite la scară istorică.
În epoca fierului era mai cald și ploua mai des. În perioada medievală era mai frig și mai uscat.
Pentru că siturile au conținut vestigii din epoci diferite, analiza comparativă a distribuției acestora pe regim de înălțime în raport cu malul apei ne-a oferit indicii privind probabilitatea petrecerii revărsărilor într-o epocă sau alta.
De exemplu, vestigiile mai vechi, din epoca fierului (aproximativ acum 2500 de ani) nu au fost descoperite niciodată mai jos de terasa a II- a a Topologului, chiar în cazul malului stâng, mai înalt. Ceea ce poate sugera că atunci clima era mai caldă și mai umedă, iar Topologul ieșea din matcă mai des.
Aceeași concluzie a oferit-o analiza antracologică. Prin studierea la microscop a lemnului ars colectat din săpăturile arheologice s-au putut identifica speciile de copaci de la care acesta provine. Distribuția anumitor specii de copaci este dependentă de regimul climatic. În cazul sitului 7 (OS Cepari) s-a observat că în epoca fierului se ardeau copaci tipici unei clime calde și umede: salcie, plop și carpen. Pe când în secolele XV-XVI, erau disponibili stejari și ulmi. La scară temporală largă, acest lucru înseamnă că în perioada medievală clima era mai rece și mai uscată.
O nouă încălzire în ultimul secol
Inundațiile sunt rezultatul unor ploi abundente. Acestea se petrec într-un regim climatic cu tendințe de încălzire. Inundațiile pot fi recunoscute în săpătura arheologică prin prezența sedimentelor – lentile subțiri, suprapuse, de material cu aspect siltic (nisip fin). Apele ce au purtat aceste sedimente puteau fi ale Topologului revărsat, dar mai ales ale torenților scurși pe versanții laterali.
În cadrul sitului 1, sedimentul acumulat la marginea terasei 1 a Topologului măsoară între 1 și 1,5 m grosime și provine din scurgerile de pe versanți. Conform observațiilor noastre acesta s-a depus doar în ultimii 150 de ani, ceea ce sugerează o nouă tendință de încălzire .
Situl 1, Imagine din satelit (iunie 2024), interpretare: 1 – zonă unde Topologul a inundat periodic iar torentul a adus materiale de pe terasa a II-a, depozitul având 1 m grosime; 2 – sediment adus dinspre terasa a II-a de torenți; 3 – torenți ce coboară dinspre terasa a II-a; 4 – pietrișuri, zone joase, erodate de Topolog; 5 – aluviuni aduse de Topolog.
Situl 1, Harta magnetică pune în evidență traseul a doi torenți, în continuarea ruperii de relief din terasa II. Amprentele magnetice ale acestor torenți sunt pozitive și meandrate.
