Mai puțin cunoscuți arheologic sub aspectul vieții cotidiene, geto-dacii dezvoltă o societate complex ierarhizată. Sistemul social pare să fi fost organizat pe o structură tripartite (războinici, sacerdoți, oameni liberi).
Pentru perioada clasică (sec. I a.Chr.- I p.Chr.) izvoarele vorbesc despre tarabostes (pileati) – o categorie superioară, nobiliară, ce purtau ca semn distinctiv o bonetă numită pileus și despre „oamenii pământului” – comati, țărani, meșteșugari, dar și soldați, în caz de nevoie.
Sistemul de locuire este reprezentat de locuințe adâncite în pământ sau locuințe de suprafață, din piatră și lemn. Ocupațiile constau în practicarea agriculturii și a meșteșugurilor (olăritul, prelucrarea metalelor, lemnului, osului și țesutul) confirmate de descoperirile arheologice.
Din punct de vedere tehnologic, civilizația dacică este marcată de excelență în prelucrarea fierului, ceea ce le-a asigurat, până la confruntarea cu romanii, o certă superioritate în plan militar regional.
Bloc de parament cu semne lapidare (fragmentar)
Sarmizegetusa Regia – Zona Sacră (Grădiștea de Munte, com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara)
Secolul I p. C.
Conform datelor publicate, toate blocurile de parament cu semne lapidare provenite de la Sarmizegetusa „făceau parte din zidul care despărțea cele două terase ale incintei sacre”. Blocul prezintă pe una dintre laturi inscripționate literele grecești Δ și Θ. Semnele lapidare sunt cel mai probabil indicații de punere a blocurilor într-un loc anume al construcției, de exemplu poziția în ansamblu. Pe aceeași latură se găsește și un locaș adânc cu un canal prin care se făcea prinderea cu un alt bloc. Cele două blocuri se prindeau printr-o agrafă din fier consolidate prin turnarea de plumb încins.
Cană
Piroboridava ? – Cetățuia (com. Poiana, jud. Galați)
Secolele I. a. C. – I. p. C.
Cană de lux folosită de aristocrația geto-dacă la transportat și păstrat apa de băut. Obiectul a fost descoperit în anul 1951, în nivelului arheologic III, strat care se datează în perioada geto-dacică clasică (sec. I a. C. – sec. I p. C.). Vasul este lucrat la roată, din pastă fină de culoare cenușie, arsă reducător. Cana cu o toartă ornamentată are corpul oval, terminat printr-un gât înalt, de formă cilindrică și este decorată cu linii lustruite şi toarta modelată în torsadă.
Vas globular
Argedava ? – Popești (oraș Mihăilești, jud. Giurgiu)
Secolele II. a. C. – I. a. C.
Situl arheologic este poziționat lângă biserica satului Popești pe un promontoriu aflat pe malul drept al râului Argeș, la 20 de km sud-vest de București. În așezare au fost identificate și cercetate urme de loccuire din epoca bronzului, Hallstatt, la Tène și epoca medievală. Artefactul a fost descoperit în anul 1955, în Acropola stațiunii geto-dacice, în parte de nord a acesteia. Piesa este un vas celtic pictat, de import, lucrat la roată, din pastă fină, arsă oxidant, de formă globulară, iar decorul este realizat prin aplicarea unui fond realizat din benzi albe și roșii, acesta fiind fixat după ardere.
Cazan/Situla
Sarmizegetusa Regia – depozit, terasa a VIII-a (Grădiștea Muncelului, com. Orăștioara de Sus, jud. Hunedoara)
Secolul I – începutul secolului II p. C.
Vas de formă tronconică, confecționat prin îmbinarea unor benzi de fier, nituite și sudate prin batere la cald. Vasul este format din patru secțiuni îmbinate în zona diametrului maxim, la jumătatea înălțimii și la 65 mm de zona inferioară păstrată. Vasul de fier de la Sarmizegetusa Regia, produs prin forjare, este nu numai un unicat pe teritoriul României, dar și o adevărată capodoperă a tehnologiei metalurgice antice, dovada a nivelului excepțional atins de fierarii daci în secolele I a. C. – I p. C.
Chiup (vas mare)
Zimnicea – necropola Câmpul Morților (orașul Zimnicea, jud. Teleorman)
Secolele I. a. C. – I. p. C.
Vas de provizii lucrat la roată, ars reducător, cu forma corpului bitronconică. Prezintă pe umăr și la trecerea spre gât, un decor rar întîlnit și anume, pe lângă un brâu în relief cu rozete imprimate, se află ștampilate, între brâuri, reprezentările a șase călăreți.
Necropola Câmpul Morților se află la nord de dava geto-dacă și la 400 m vest de orașul Zimnicea. Primele morminte au fost descoperite în 1871, iar de atunci s-au realizat cercetări arheologice sistematice în anii de după cel de-al doilea război mondial, culminând cu săpături de salvare începând cu anul 2007. În tot acest timp au fost identificate și cercetate peste 200 de morminte de incinerație în urnă și câteva de inhumație, după rit și ritual, iar după formă, majoritatea plane și câteva tumulare.
